Românii au asistat, în ultima perioadă, prin intermediul mass-media, la două grandioase nunți. Nunți de politicieni care, pe alocuri, s-au transformat în spectacole de-a dreptul grotești. De altfel, nu puțini au fost cei care au făcut comparații între cele două evenimente care i-au avut în prim-plan pe președintele Traian Băsescu și celebrul președinte al CJ Caraș-Severin, Sorin Frunzăverde. Altă dată colegi de partid, acum în tabere opuse. Nu intru în amănunte, poate populiste, vizând costurile exorbitante ale celor două nunți într-o perioadă de criză, cu toate că ambii politicieni sunt bugetari de când se știu.
La început a fost evenimentul Elenei, mezina președintelui Băsescu, despre care s-a vorbit că a fost nunta anului în România. A urmat, la finele săptămânii trecute, „nunta anului în Banat”, socrul mic fiind „baronul” de Caraș-Severin. În ambele cazuri, cele mai mari „vedete” au fost opulența, grandomania și deșănțarea. Și peste toate acestea, legea lui „fac ce vrea mușchii mei”. De unde, palate închiriate și domenii publice ocupate cu forța de „gorile”.
O cununie înseamnă și ceva sacru, doi tineri legându-și destinele în fața lui Dumnezeu E adevărat, e un moment și de mare bucurie pentru familiile și prietenii celor doi tineri. Dar a transforma această bucurie în showroom-uri de limuzine, etalări de bijuterii și țoale de mii de euro sau chiar la exhibarea faptului că ai lipsit la primii șapte ani de acasă, parcă e prea mult. Nu mai vorbesc că o nuntă cu 1.000 de invitați nu mai e nuntă, e altceva. De exemplu, la EBA, nunta s-a transformat într-un congres al PDL, finalizat printr-un grotesc spectacol bahico-patriotard.
La Sorana Frunzăverde, cununia religioasă a fost oficiată de 17 (șaptesprezece!) popi, în frunte cu un mitropolit și doi episcopi, printre care și celebrul Paisie. Doar la înmormântări de înalți prelați se mai adună atâta popime. Ce naiba – Doamne iartă-mă! – au putut face 17 popi la cununia a doi tineri? Au tras o horă pe „Isaie, dănțuiește!”? Încă o dovadă de megalomanie dusă la extrem.
În grandomania lor, politicienii noștri au împrumutat câte ceva și de la celebrele nunți ale conlocuitorilor noștri mai bruneței. Și cu mulți bani! La Băsescu mai poți înțelege acest lucru, că doar nu degeaba e prieten la cataramă cu alde Cioabă, Bercea Mondialu’ și alții. Dar Frunzăverde de ce o fi vrut să ne amintească de nunțile țigănești din luna august e mai greu de înțeles.
Comentarii prin facebook