Oricât aș sta să mă gândesc, ca românul, despre motivele ascunse sau neascunse pentru care USL și-a precipitat venirea la putere, tot nu pot să-mi dau alt răspuns decât că Victor Ponta a simțit că poate să facă mai mult pentru țară decât cei care au condus guvernele de până acum. Aprope că nu este nimic politic în gestul lui Ponta de a-i respinge sfatul lui Ion Iliescu.
1 Mai ilegalist
Patru zile libere la români din grija răposatului guvern Ungureanu. E și normal. Mai multă pagubă s-ar face dacă angajatorul și-ar fi adus luni la muncă niște oameni mahmuri de-atâta relaxare în weekend și cu gândul la ziua liberă de după, 1 Mai muncitoresc.
Victoria nepoteilor
N-a candidat Gheorghe Ciuhandu la Primăria Timişoarei de câte ori am putut eu să-l votez pe dumnealui. Spun asta nu ca semnatar al lui ferpar politic, ci cu convingerea că amicii mă cred pe cuvânt. La un moment dat am devenit critic la adresa omului pe care l-am tot ales dintr-un apăsător motiv.
FC Ripensia Maramures Mama Mia Timisoara
Ca orice instituție serioasă, CJT a comandat un audit când s-a gândit să preia de la Marian Iancu clubul de fotbal Politehnica Timișoara. Documentul financiar-contabil cu pricina a stârnit apoi aprinse controverse, atât cu privire la conținut, cât și pe marginea clauzei de confidențialitate asupra unei lucrări comandate din fonduri publice.
Un Gheorghe pentru PDL
Nu-l cunosc pe dl Nodiți și tare aș vrea să nu fac cunoștință cu dumnealui la locul său de muncă, Spitalul Județean Timiș. Doar ce am auzit despre calitățile domniei sale de medic și n-aș vrea să fac trimitere la harul de bun administrator, fiind limpede că fără bani în Sănătate nu putem vorbi despre un spital ca Județeanul altfel decât ca o haltă spre pompele funebre.
Poveste cu un cioban, niste tradatori si-o politica cam curva
A fost odată ca niciodată o mândră comună multietnică în care sârbii conviețuiau pașnic cu românii și o mână de unguri. Nemți nu mai sunt. Singurul german de sânge plimbă a proasta caprele pe marginea drumului și se hrănește eco. Ca orice așezare din spațiul rural românesc amarnic populat de oameni, și comuna din poveste are savoarea ei din punct de vedere politic. De când democrația post-revoluționară, electoratul din această localitate a respins PSD-ul.
Ospitalitate romaneasca: Ponta il invita cu drag pe Gheorghe Ciuhandu in barca liberala
O vorbă din bătrâni spune așa: calul moare de drum lung și prostul de grija altuia. Domnul Victor Ponta de la PSD nu e prost. Cal ar mai avea o șansă să fie, dar prost sigur nu e, ca să aplicăm dumnealui zicala de mai sus. Totuși, îmi voi aminti cum președintele PSD și co-președintele USL se preocupa dumnealui ca Timișoara să aibă un primar destoinic, dar nu în persoana lui Nicolae Robu, soluție convenită ca-ntre parteneri cu Titu Bojin de la PSD Timiș, ci pe numele său Gheorghe Ciuhandu, de la o aripă a țărăniștilor.
Politicienii n-au injurat cu carne in Saptamana Mare
Lumea a devenit mai bună. Ţin minte că, nu cu mulţi ani în urmă, politicienii îşi propuneau ca ţintă abţinerea de la bălăcăreli în Săptămâna Mare. Altfel, fără să se muște de buze și să se piște de fund, cu greu reușeau să ne ofere o săptămână pascală fără scuipaţi şi ocări cu carne chiar în post negru. Nu, acum parcă a fost altfel.
Intoarcerea Ovidelului, un cui in campania liberalului Robu
Mă bucur tare mult ori de câte ori citesc în presa locală că cetățeanul Cutare candidează la Primăria Timișoara. Într-un fel e ca în economia de piață. Ca alegător neafiliat politic, n-are de ce să nu te bucure că oferta e mai mare, promisiunile mai multe, iar la final poți observa cine pare rezonabil și cine face măscări pentru un dram de notorietate.
Cum a ajuns Marian Iancu agent electoral al liberalului Robu
Știați că maestrul Ion Lucian, dispărut recent dintre noi, a fost unul dintre cei mai vechi suporteri ai echipei Politehnica Timișoara, deși tatăl actorului era membru fondator al CFR București, actualul Rapid? Ion Lucian s-a stins la 88 de ani, într-o zi de 31 martie. Tristă coincidență. Clubul Poli dădea să moară la frumoasa vârstă de 90 de ani, într-o la fel de nefericită zi de 30 martie.
Dorin ce face? Pleaca cu domnu’ Ghita?
Gata, m-am prins! Știu cu exactitate ce va face politicianul Ghiță Ciobanu în primăvara anului 2016. Exact, va pleca din partidul în care se va afla la acea oră pentru o nouă aventură cu formațiunea care se pregătește să câștige alegerile. Așa cum, într-o frumoasă zi de aprilie 2012, omul își ia jucăriile (nouă primari) din colegiul Deta și pleacă la PSD,
Ce rost mai au alegerile?
Dimineața devreme te scoli și, în loc de cafea, bei o cană strașnică de moare de varză, să-ți treacă greața de la știrea că Gheorghe Ciuhandu și Aurelian Pavelescu au decis într-o dimineață de primăvară să se pupe direct pe gură, după ce tot pe-acolo le ieșiseră flegmele cu care s-au duelat în lupta politică dreaptă.
Au negociat bomboana de pe coliva
Afacerea dintre acționarii bucureșteni ai clubului Poli și autoritățile locale nu se mai face. Nu se mai face dimineața, poate se discută către seară. Nimic nu e sigur, decât faptul că sâmbătă este 31 martie. La cald judecând, e riscant să arăți cu degetul către cine ar fi mai vinovat. Habar n-am dacă clubul de fotbal Poli Timisoara a fost vreodată de vânzare sau dacă cineva a vrut să-l cumpere cu adevărat.
Senzational! Bulibasele au ajuns defavorizate in Timisoara
În ultima vreme, primarul Gheorghe Ciuhandu îți taie tot cheful să-l mai acuzi că ar avea vreo combinație cu cetățenii domiciliați în palatele cu turnulețe din centrul urbei. Cum să-l mai acuzi pe edilul țărănist că el a adus tot bulibașa în buricul târgului să experimenteze arhitectură, când, de fapt, minoritarul este mai nou o victimă a discriminării negative practicate de Primăria Timișoara?
Tragedie in Timis! Lui Constantin Ostaficiuc i-au murit toti laudatorii
În clipa în care a avut senzația că i-au răposat toți lăudătorii, dar toți până la unul, Constantin Ostaficiuc, președintele CJT și al pedeliștilor timișeni, a dat fuga-fuguța la ziare să tocmească un interviu despre realizările mandatelor sale cu largul concurs investițional al Partidului Democrat, de guvernământ.
Stop joc
PSD-ul nu a câștigat niciodată Primăria Timișoara și asta doare. Nu numai că doare, dar le întunecă și mințile lui Victor Ponta, Sorin Grindeanu și compania. Într-un an electoral în care călărește o alianță cotată cu șanse de victorie în toate circumscripțiile din țară, când vorba aia, pierde numai prostul la ce desfășurare de forțe ai în spate, la centru ditamai Uniunea n-a oficializat încă tandemul Robu-Bojin, dând senzația că nu-i este indiferent cu cine câștigă și că, din rațiuni extrapolitice, preferatul pesediștilor ar fi Gheorghe Ciuhandu.
Catelus cu parul cret se intoarce
Filogerman cum îl știm, primarul Gheorghe Ciuhandu ar fi trebuit să facă din instituția pe care o conduce o mașinărie nemțească, care să pornească la cheie, cu angajați care să exerseze poziția de drepți nu numai înaintea șefului, ci și la întâlnirea cu contribuabilul.
Multam fain, Marian Iancu
Despre Marian Iancu se poate spune aproape orice. Că e gras, că e negru, că scuipă ca un birjar și înjură ca un anume europarlamentar. Că nu-i place să plătească impozite, că e un coșmar pentru partenerii comerciali, că-i place banul public, că e cu un picior în pușcărie, că a îngropat pe Poli în mocirla Diviziei B, dar nu poate spune nimeni că nu este salvatorul numelui și palmaresului fotbalului studențesc timișorean.
De ce-ar arunca CJT un milion de euro pe apele Begai? De ce nu?
Pe vremea când încă se mai afla pe cai mari, președintele Traian Băsescu a lansat în dezbatere publică tema unei legi care să înființeze regiunile ca entități administrative în locul județelor. Fără doar și poate că descentralizare trebuie României, rămânând de văzut în ce formulă s-ar aplica ea după adoptarea vreunei legi în parlament.
Ce face campania electorala din om!
Tot efortul sacrificatului Boc de a ajunge în memoria populară un fel de Leszek Balcerowicz al reformei din România e pe cale să se ducă pe sfânta drâmbă din calcule ce țin prea puțin de sănătatea economiei naționale. Ce s-a schimbat atât de spectaculos în țara asta încât președintele Băsescu și premierul Ungureanu să ajungă la concluzia că statul își poate permite majorări salariale abrupte în aparatul bugetar?
