N-a candidat Gheorghe Ciuhandu la Primăria Timişoarei de câte ori am putut eu să-l votez pe dumnealui. Spun asta nu ca semnatar al lui ferpar politic, ci cu convingerea că amicii mă cred pe cuvânt. La un moment dat am devenit critic la adresa omului pe care l-am tot ales dintr-un apăsător motiv.
Am observat la primarul în care am crezut atâţia ani aceleaşi metehne întâlnite la politicieni mai puţin virtuoşi. Mult mai puţin virtuoşi. Obosit să reacţioneze sau poate mânat de interese de gaşcă, primarul Gheorghe Ciuhandu s-a lăsat încolăcit de un aparat funcţionăresc care nu avea cum să nu-i grăbească sfârşitul politic. Curtat cu aceeaşi pasiune de USL, PDL sau DNA, primarul ţărănist al Timişoarei a clacat exact la fix, când i-au cerut-o nepoţeii, lăsând moştenirea politică timişeană a unui PNŢCD muribund pe umerii mult mai tânărului Adrian Orza.
Îl înţeleg perfect pe Gheorghe Ciuhandu. La urma urmelor, de ce nu ai asculta de nepoţi, ca să te duci la un loc de muncă unde să-l vezi toată ziua pe Jean Cojocari? Cine ar fi masochistul să-şi lase nepoţii dezamăgiţi acasă, doar pentru a-i vedea zilnic pe Chiş Culiţă sau pe Vasile Ciupa? Ori pentru a păstra status-quo-ul preferat al viceprimarului Sorin Grindeanu de la PSD, prietenul lui Victor Ponta, când încă te mai poţi bucura de respectul concetăţenilor atunci când plimbi nepoţeii prin parcurile modernizate de firma Drufec?
Chiar aşa, cred că în ziua de joi, 26 aprilie, divinitatea i-a dat lui Gheorghe Ciuhandu nu numai un semn, ci şi o mare uşurare. Dacă nu credeţi, puteţi să-l întrebaţi când îl veţi vedea relaxat la spectacolele Filarmonicii Banatul. Probabil i-a fost greu să-şi înţarce politic colaboratorii Orza sau Sasca, lăsându-i pentru prima dată ai nimănui într-o politică lipsită de scrupule, dar cu siguranță că a meritat.
Probabil că Gheorghe Ciuhandu va rămâne în istoria Timişoarei ca un primar bun. Şi să nu fie aşa, de ce aş spune eu altfel, când contracandidatul său Nicolae Robu – principalul beneficiar al retragerii ţărănistului – a declarat nu cu multă vreme în urmă că „în definitiv, Gheorghe Ciuhandu a fost un primar bun”.
Paradoxul face că l-aş vota pe Gheorghe Ciuhandu pentru a cincea oară. Dar nu pentru ce-a făcut 16 ani pentru Timişoara, ci pentru că a avut puterea să facă ce a făcut ieri. Nu mulţi politicieni au puterea să se retragă din cursa electorală cocoţaţi pe prima poziţie a sondajelor de opinie. Când alţii fac trotuarul politicii de la un partid la altul, Gheorghe Ciuhandu a avut puterea să se retragă, spre satisfacţia nepoţeilor şi-a lui Marian Iancu, ceea ce nu-i puţin lucru.
Comentarii prin facebook