Mă bucur tare mult ori de câte ori citesc în presa locală că cetățeanul Cutare candidează la Primăria Timișoara. Într-un fel e ca în economia de piață. Ca alegător neafiliat politic, n-are de ce să nu te bucure că oferta e mai mare, promisiunile mai multe, iar la final poți observa cine pare rezonabil și cine face măscări pentru un dram de notorietate. E bine și dacă va candida Grigore Trif de la PRM. M-ar distra copios să urmăresc prestația omului trimis în cursă de PP-DD sau să dau nas în nas pe panourile electorale cu colegul Stelu Iordache. Dacă nu mai ai timp să-ți vezi cunoștințele la vreo cafea, te mulțumești și cu afișul pe-un avizier. Intrarea în competiție a lui Ovidiu Drăgănescu, ex-prefect, fost liberal, băiat fain, e chiar reconfortantă. Mai puțin crispat ca pe vremea când trăia din politică, Ovidelu’ poate fascina opinia publică cu sloganul „Să facem ordine pe Loga”, obsesia sa pentru salubrizarea bulevardului începând cu latura politică și administrativă, la imobilul de la nr. 1, și până la ordine publică ori problemele cu iz penal, la numerele mai mari ale străzii pe care locuiește chiar candidatul. Probabil că revenirea „în afaceri” a lui Ovidiu Drăgănescu nu va scăpa de aparatele distructive de campanie ale greilor competiției. Fostului lider PNL i se poate aminti că n-a excelat în activități liberale, în administrarea și dezvoltarea unor obiective economice sau publice, fiind, în ultima vreme, mai degrabă un rentier al statului decât un dibaci manager. I se mai poate flutura pe la urechi povestea cu slujba sa la „Fratele Tender” ori gafa de-a cădea în capcana unui ziarist cu apucături dubioase, când își negocia ca la piață posturi de demnitate publică. Și nu oricum, ci înregistrat pe reportofon, să rămână amintire.
Dincolo însă de bucuria revederii în spațiul public a fostei căpetenii liberale, candidatura independentă a lui Ovidiu Drăgănescu încurcă multe calcule acolo unde jocurile chiar contează. Mai cu seamă în contextul noii legi electorale, cu acel câștigător care ia tot potul încă din primul tur și care, din ce în ce mai limpede, ar putea fi Gheorghe Ciuhandu. Din mare contestatar al actualului primar încă din vremea când ocupa poziția de prefect, Ovidiu Drăgănescu bate un cui taman în campania unui coleg liberal, Nicolae Robu, călare pe un vehicul electoral impresionant, dar cam lăsat fără combustibil. După perseverența cu care „aripa Grindeanu” a PSD își arată atașamentul față de Gheorghe Ciuhandu, iată că, doar cu două luni înainte de alegeri, electoratului liberal i se oferă o alaternativă, în eventualitatea foarte plauzibilă că este dezamăgit de încârdășirea cu PSD. Nu întâmplător, bazinul electoral al lui Ovidiu Drăgănescu poate fi înviorat cu declarații precum cea oferită celor de la oradeștiri: „Timişoara are nevoie de un primar care să nu facă jocuri politice, dar care să aibă relaţii în lumea politică. Am astfel de relaţii cu toate partidele. Mai mult, pot spune că sunt amic atât cu actualul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, cât şi cu candidatul USL la preşedinţia României, liberalul Crin Antonescu”. Stai așa, bre Ovidiule! Nu trebuie să fii neapărat atât de explicit, că electoratul cu expertiză pricepe și ceva mai subtil.
Comentarii prin facebook