Tot efortul sacrificatului Boc de a ajunge în memoria populară un fel de Leszek Balcerowicz al reformei din România e pe cale să se ducă pe sfânta drâmbă din calcule ce țin prea puțin de sănătatea economiei naționale. Ce s-a schimbat atât de spectaculos în țara asta încât președintele Băsescu și premierul Ungureanu să ajungă la concluzia că statul își poate permite majorări salariale abrupte în aparatul bugetar? Creșterea economică dată de o agricultură care și-așa produce mai mult la negru decât pentru pușculița statului? Sistemul bancar atât de conectat la Europa duduie de voiciune, când încă nu se știe unde mai „pușcă” vreo țară din zona euro? Nici pe departe. A început acea perioadă a rutului electoral. Politicianul umblă ca disperatul să-și marcheze teritoriul, iar alegătorul mai slab de înger devine tentat să ridice coada pentru încă o partidă cu derbedeul. Unde este acea mentalitate a PDL de pe vremea când premierul Boc trebuia să facă față până și șantajiștilor uneperiști ori udemeriști, brusc și ei preocupați de ridicarea salariilor bugetare, altele decât ale lor? Cu nici 40 de zile în urmă, președintele tuna de la Cotroceni: „În raport cu costurile, cu suferinţele pe care românii le-au avut pentru a ajunge la această stabilitate, ar fi păcat să ajungem la dezechilibre, pentru că tot efortul din 2009, 2010, 2011 se poate pulveriza printr-un singur act normativ populist”. Bun, este clar că puterea n-a rezistat tentației populismelor electorale și-și joacă prin aceste măsuri ultima carte. O carte proastă, pentru că oricum bugetarii nu sunt cu toții atât de idioți precum alegătorii „domnului Dan”, ca să pună botul la așa ceva, iar pentru bruma de electorat PDL o astfel de măsură trădează mai degrabă capitulare decât a măsură economică inteligentă.
Dar să vedeți cum a înnebunit și lupul USL. După ce, de doi ani, tot jelește pe umărul bugetarului, împingându-l cu inconștiență de la spate să dea în judecată statul pentru 50% majorări legale neacordate, pentru reducerile salariale de 25%, ba chiar pentru o presupusă tăiere a pensiilor nesimțite, opoziția devine brusc responsabilă și declară, prin co-președintele Victor Ponta, că o majorare acum a salariilor ar conduce la noi reduceri anul viitor, tocmai pe mandatul ‘mnealui. Asta apuca omul să zică vineri, la scurt timp după ce promisese solemn că USL va reveni în Parlament dacă puterea va propune o lege de majorare a salariilor bugetare. Îmi și imaginez ce luptă duce acum Victor Ponta viitorul premier cu Victor Ponta politicianul încă neales în interiorul aceluiași corp de găligan. Cum se zbuciumă întreaga Uniune între bucuria de a vedea că i se satisface o aprinsă dolență politică și teama că la anul, ca gașcă la guvernare, nu va avea din ce plăti oamenilor lefurile și pensiile? Ce poate face campania electorală din om!
Comentarii prin facebook