Pe vremea când încă se mai afla pe cai mari, președintele Traian Băsescu a lansat în dezbatere publică tema unei legi care să înființeze regiunile ca entități administrative în locul județelor. Fără doar și poate că descentralizare trebuie României, rămânând de văzut în ce formulă s-ar aplica ea după adoptarea vreunei legi în parlament. Un necredincios ca Toma ar fi zis pe marginea acestui proiect că, de fapt, PDL nu se agita de dragul „prințipurilor” sănătoase, ci făcea în tot timpul acestei dezbateri politica unei configurări regionale care sa-i maximizeze șansele în alegeri. Posibil să fie și-așa. Motiv numai bun pentru filialele timișene ale partidelor de opoziție, aflate la putere în CJT, să declanșeze și ele prin vara trecută un joc la fel de politic, propunând un referendum cu întrebarea „Sunteți de acord cu desființarea județului Timiș?”. Urmărindu-se în analizele majorității din CJT ca poporul din județ să taie elanul reformator simulat măcar în sfera de preocupări prezidențiale și-ale PDL. Câtă vreme ambiția lui Băsescu era pe picior de aplicare, hai, să zicem, că demersul PSD-PNL-PNȚCD în Timiș avea forma unui mat politic dat celor de la București. Numai că, între timp, inițiativele regionalizării băsesciene s-au împotmolit fie și numai în opoziția UDMR, pentru ca apoi președintele să intre în defensivă, copleșit de alte mari probleme politice, putând lejer trage concluzia că proiectul regionalizării este, din păcate, mort pentru viitorul apropiat. Senzație nepercepută astfel și de autiștii din consiliul județean și prefectură. Instituții între care există pe rol o îndârjită luptă politică în justiție, dacă pot formula așa, Tribunalul Timiș dând cale liberă organizării referendumului cu tema desființării sau nedesființării județului nostru drag.
E limpede că dacă alianța USL-PNȚCD nu dă înapoi, nu ca o înfrângere politică, ci pur și simplu pentru că „pericolul” regionalizării a dispărut pentru moment, pe la vară vom ieși să ne exprimăm într-un referendum absurd opinia cu privire la ipoteza „catastrofică” a desființării județului Timiș. Categoric, pentru că așa a fost formulată întrebarea, ca pentru proști. Dacă nu avem o sentință definitivă până la început de mai, să comasăm referendumul cu alegerile locale, vom cheltui circa un milion de euro pur și simplu pentru că cineva are chef să ia politica la mișto. Bani atât de prețioși aleșilor CJT când e vorba de alte propuneri (vezi cazul Poli), dar care acum vor fi aruncați pe Bega pentru a afla de la 10-15% dintre timișenii ce se vor prezenta la urne că Timișul este sfânt și nu se poate desființa nici măcar pentru a înghiți alte trei-patru județe din zonă sau pentru ca Timișoara să devină și oficial capitala administrativă a Banatului. Lucruri care însă nu se mai spun, pentru că o dată amintite n-ar mai avea farmec tot acest balamuc pe bani publici. E ca și cum vei întreba un bolnav dacă i-ar plăcea să i se taie unghiile cu tot cu laba piciorului, fără să i se mai spună și „amănuntul” că operația îi va salva, totuși, viața. Tot stau și mă gândesc ce „nenorociri” ne-ar paște dacă majoritatea din CJT ar renunța în viitorul apropiat la referendum și nu sesizez la orizont nicio primejdie. Eventual, teama furibundă a organizațiilor timișene PSD-PNL-PNȚCD ca din toamnă să vină Ponta la guvern și cine știe ce-i mai trece prin cap cârlanului pe tema regionalizării. Chiar așa, ce vom face dacă guvernul USL va propune și el vreo regionalizare, iar noi, timișenii, deja am decis că nu vrem nici în ruptul capului să ni se desființeze județul? Nu că ar conta ce votează electorul timișean, dar politic cum o scoatem la capăt, dom’ Bojin?
Comentarii prin facebook