Coincidenţă sau nu, dar n-au trecut decât câteva zile de la momentul în care primarul Ciuhandu se bosumfla în faţa colegilor de alianţă, dar îşi scăpa batista precum o primadonă în faţa cavalerului PD-L, că lucrurile au luat o întorsătură interesantă în consiliul local. Să vezi şi să nu crezi, armonia a pus stăpânire desăvârşită pe toţi consilierii.
Rasu-plansu’ pe axa Timisoara-Arad
Inaugurat cu mare făloşenie, şi nu o dată, ci de vreo trei-patru ori, Bastionul Theresia dă să crape din toate încheieturile. La doar două luni de la inaugurări. Cea mai mare realizare a Consiliului Judeţean Timiş din era Constantin Ostaficiuc a ajuns de râsul curcilor. Ba cade tencuiala, ba se întinează spoiala. Culmea, cică se se mai şi fură din zonă.
Urmeaza cerneala in chelie?
Pe 1 decembrie 1999, împreună cu colegul de rubrică Eugen Sasu, am fost la Alba Iulia la manifestările dedicate Marii Uniri. Alături de alte câteva mii bune de oameni. Ziua avea să rămână cumva celebră din cauza huiduielilor pe care le-a primit în freză preşedintele de la acea vreme, Emil Constantinescu.
Cum au inteles judecatorii timisoreni mesajul lui Predoiu de rezistenta la gruparile infractionale: au eliberat clanul Torj
La mijlocul săptămânii, mai exact miercuri, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a făcut o vizită fulger în Timişoara. A stat de vorbă ba cu magistraţii, ba cu ziariştii şi… a plecat. Printre altele, Predoiu le-a cerut magistraţilor să se ţină tare în faţa grupărilor infracţionale. Adică să reziste cu demnitate în faţa presiunilor pe care grupările infracţionale le fac în actul de justiţie.
„Democratul” dom’ Ciuhandu
Despre Gheorghe Ciuhandu multă lume spune că ar fi un bun şi decent om politic, un democrat într-ale politichiei, pe de o parte, însă un slab administrator, pe de altă parte. În ultima ieşire publică în calitate de om politic, dl Ciuhandu vrea să-i contrazică neapărat pe toţi cei care afirmau că ar fi un politician onest.
Uniunea Nationala a Profitorilor din Romania (UNPR)
A scrie despre partidul numit UNPR este ca şi cum ai scrie despre influenţa mătăsii broaştei asupra dezvoltării piscinelor din România. Adică un non-sens, un lucru minor. La prima vedere. Şi totuşi… Când acest partid a ajuns să aibă în Timiş doi deputaţi dintr-un total de zece, parcă lucrurile se schimbă puţin.
Taga
Îl cheamă Ţaga. Claudiu Ţaga. E deputat pe Colegiul 8 Jimbolia. A intrat în parlament prin semiefracţie, obţinând ceva mai mult de 1.000 de voturi, voturi cu care s-a clasat abia pe locul IV între candidaţii din acel colegiu. Cu atâtea sufragii, eventual ajungi primar la Saravale sau Checea.
Joi 13, zi cu ghinion pentru vamesi si gardisti. Poate si pentru Jean si Nicuşor
Ziua de 13 ianuarie a fost o zi mai curioasă, iar pentru ziarişti chiar palpitantă. Pentru unii însă a fost mai ghinionistă, dar asta e: nimic nu-i perfect. Totul a început cu austro-românul care a încercat să-şi dea foc chiar într-o sală de tribunal. El şi-a motivat gestul prin piedicile pe care i le pune „mafia imobiliară din Primăria Timişoara”.
Parcul Copiilor, intre executivul primariei si duetul imobiliar Stoia-Toanca
Din când în când, Parcul Copiilor intră în discursul câte unui lider din administraţia locală, care, în lipsă de alt subiect, îşi umflă muşchii pe seama copiilor. Este oricum o temă bună şi din punct de vedere al imaginii, care poate fi exploatată electoral oricând. Subiectul chiar este unul cât se poate de serios, numai că e tratat, ca multe altele, cu superficialitate.
Porumbacu, servitoarea si odrasla agramata
Traian Băsescu aduce, pe zi ce trece, tot mai mult cu distinsul Giovani Becali, cunoscut ca un mare geambaş de fotbalişti. Acelaşi stil rafinat de-a pune problema, acelaşi discurs academic, aceeaşi delicateţe şi sensibilitate în gesturi. Ce mai, o plăcere să-i asculţi, darmite să-i vezi! De altfel, ambii au ţinut săptămâna trecută prima pagină a ziarelor, umplând şi ecranele televizoarelor. Unul, pe motiv de Mutu, altul, pe motiv de supărare pe toată lumea.
Despre UDMR, numai de bine
De-a lungul anilor, politicienii din UDMR au fost prezentaţi drept nişte modele dezirabile pentru politicienii din, să-i spunem, partidele româneşti. Cică au onoare, au cuvânt, sunt oneşti bla-bla-bla. Chiar dacă nu erai de acord cu ei, măcar trebuia să-i respecţi.
Titu Bojin, castigator la Loteria aliantelor
Nici n-au digerat bine piftiile şi sarmalele de Revelion, că liderii Opoziţiei s-au pus să combine tot felul de alianţe politice. Cap de afiş a fost în acest context liderul liberal Crin Antonescu. A negociat la un moment dat cu PSD, pentru a bate apoi palma cu PC-ul lui Felix. În următoarea perioadă se pritoceşte însă şi atragerea PSD în această alianţă antiguvernamentală.
De la Hrebenciuc la Eba: tranzitia din politica romaneasca
De pe la mijlocul anilor ‘90, în plin regim neo-comunist Ion Iliescu se tot vorbea cu multă speranţă de venirea unei noi clase politice. O clasă alcătuită din tineri politicieni educaţi, şcoliţi, nemarcaţi de tarele comunismului. O clasă care să înlocuiască hrebenciucii, ilieştii, mikişpaghiştii şi alte relicve comuniste cu fălcile bine înfipte într-o Românie în tranziţie.
Bucureştiul, vinovat că Ciuhandu e primar?
În urmă cu câteva zile, deBanat.ro a publicat un interviu cu primarul Gheorghe Ciuhandu. Credeam că, după atâţia ani, dl primar se va debarasa de o tară din care şi-a făcut un permanent alibi în toţi anii din urmă: nu ne iubeşte Bucureştiul. M-am înşelat. Credeam că o să-şi asume unele eşecuri, măcar cele minore, dar m-am înşelat din nou.
„Mai, ce blestem…”
„Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foşti comunişti?”. Vă amintiţi întrebarea retorică a lui Traian Băsescu din ultima confruntare televizată dinaintea turului II de scrutin din 2004.
„Mircea, fa-te ca lucrezi”
România e o ţară în care nimeni nu-şi asumă niciodată răspunderea pentru un eşec. Aşa suntem noi în toate. Suntem foarte buni, harnici, viteji, inteligenţi, competenţi, dar alţii nu ne înţeleg. La fotbal ne fură arbitrii, iar în politică „marea ocultă internaţională” e înfricoşată de valoarea noastră.
Sărbători fără pocnitori, dar cu mult alcool
Noi, românii, suntem un neam mai credincios. Se şi spune că, spre deosebire de alte popoare, ne-am fi născut creştini. Aşa că sărbătorile creştine sunt un prilej de mare bucurie. Din păcate, aşa cum exagerăm în multe lucruri, nu puteam rata taman sărbătorile.
Un nou Liviu Babeş?
Vă mai spune ceva numele de Liviu Babeş? Pentru foarte multă lume, probabil acesta nu mai înseamnă nimic. Eventual, o confuzie cu Victor Babeş. Pe 2 martie 1989, cu doar câteva luni înaintea căderii regimului comunist, Liviu Babeş îşi dădea foc pe pârtia Bradu din Poiana Braşov. Era un gest extrem de protest împotriva regimului comunist.
La bilanţuri stăm bine, practica ne mai omoară
Paraşutat de aiurea sau reîntors în ţară după o perioadă în care n-a avut niciun contact cu România, un om ar avea un şoc enorm încercând să înţeleagă ce se întâmplă pe aici Ar da nas în nas cu lume a contrastelor, a paradoxului, din care nu ar pricepe nimic.
Primiţi cu sondajul?
Duminică seara, zapând pe canalele TV, în pauza unui meci de fotbal, ajung şi în grota OTV. Pe banda de sus curgea un mesaj-anunţ care mi-a făcut pielea de găină. Citez din memorie: „Revoluţia populară începe! Datele unui sondaj de opinie executat de Insomar şi IMAS, la comanda Realitatea.net, dau următoarele date…”.
