În weekend, cu exact o săptămână înaintea congresului PD-L, cei doi importanţi candidaţi (mai există o candidatură la mişto, aparţinând lui Toader Paleologu) la funcţia supremă în partid, Emil Boc şi Vasile Blaga, au descins la Timişoara. Cu moţiunile în braţe şi susţinători în spate. Profitând de avantajul de-a fi premier şi a avea susţinător un ministru precum Elena Udrea, Emil Boc a avut ocazia de-a face şi puţin show electoral, prin semnarea a două contracte de finanţări din fonduri europene. În mod normal, iscălirea unor astfel de acte se face într-un birou din minister sau, dacă tot ai ajuns la Timişoara, la primărie, nu în faţa unor sute de activişti de partid. Ca să nu mai vorbim că banii nu sunt din buzunarul lui Boc, nici al Elenei Udrea şi nici măcar al lui Cocoş, ca să faci cu ei circ electoral. Cât despre confuziile gen „judeţul Timişoara”, nu e un lucru inedit. Şi la ultima vizită în Timişoara, „blonda de la Cotroceni” a făcut tot felul de confuzii, astfel că surpriza ar fi fost să nu calce puţin în străchini. La urma urmei, Traian Băsescu n-a luat-o sub aripă în urma unuii concurs de cultură generală.
Odată showul mediatic terminat, Boc şi-a prezentat moţiunea în faţa democrat-liberalilor locali, dar în spatele uşilor închise, întâlnirea fiind ferită de ochii ziariştilor. În mod curios, acelaşi lucru avea să-l repete şi Blaga a doua zi. De unde atâta secretomanie e cam greu de priceput. În mod normal, fiind vorba de un partid politic, e treaba lor, pot să se ascundă şi prin catacombe sau prin cimitire să facă şedinţe. Numai că, în cazul PD-L, intervine o reglare de acord fin. Fiind principalul partid aflat la guvernare, poate ar trebui să ştie şi „prostimea” ce vor aceşti oameni. La ce ne putem aştepta dacă rămâne Boc preşedinte sau la ce-am putea spera dacă va câştiga Blaga. Caz particular, Timişoara. În ce condiţii, le-ar fi mai bine timişorenilor? Cu Boc sau cu Blaga? Sau nici nu contează, toţi fiind o apă şi-un pământ? Ce rost să mai fi avut secretomania, având în vedere că totuşi, cele două moţiuni sunt publice? Poţi să-ţi închipui orice. De exemplu, că, precum la o adunare de lotri, s-a discutat cu cuţitele pe masă, s-au şantajat, ameninţat apoi s-au (re)împărţit dregătorii, mărimi, fonduri, zone de influenţă etc. Totul pentru voturi, că doar nu pentru bunul mers al treburilor în România.
Comentarii prin facebook