Pleaca „stalpul” Miut; cade sandramaua Primariei?

Jumătatea cu mustaţă a „clanului din Şuştra” din primărie, l-am numit aici pe Nicuşor Miuţ, îşi face bagajele şi părăseşte instituţia condusă de Gheorghe Ciuhandu. Asta, după aproape două decenii, perioadă în care a fost director şi la URBIS, fostul ICRAL. La o asemenea rutină, nu e de mirare că Miuţ a ajuns unul dintre stâlpii de bază ai primăriei. Motivaţia lui sună puţin la caterincă. Cică nu s-ar mai ajunge cu salariul mic primit de la primărie de la o chenzină la alta. Aşa că, după o viaţă lucrată la stat, Miuţ merge să-şi încerce norocul în domeniul privat. Nu se pune acum problema că nu şi-ar găsi un loc de muncă, având în vedere uriaşa experienţă acumulată. Suspiciunea provine de la faptul că el lasă acum primăria, cu doar un an înainte de alegeri. El, stâlpul, pe care se fundamenta toată construcţia din jurul lui Ciuhandu. Prin plecarea lui au mai rămas doar un stâlp mare şi tare, pe nume Ioan Cojocari, şi ceva stâlpuleţi, gen Vasile Ciupa, Adrian Orza, Culiţă Chiş sau Aura Junie. Coincidenţă sau nu, plecarea lui Miuţ vine la puţin timp după ce, prin anunţul candidaturii făcut de Nicolae Robu, se prefigurează, în sfârşit, o competiţie electorală pe bune pentru scaunul de primar. Dincolo de alte discuţii, zvonuri, DNA etc. plecarea lui Ciupa, din punct de vedere electoral, ar avea două aspecte. Prima ar fi cea cu vasul care se scufundă, iar primii care îşi dau seama sunt şobolanii care fug de rup pământul. A doua explicaţie ar fi că primarul începe să realizeze că marile lui probleme de imagine vin chiar de la „stâlpii şi stâlpişorii” pe care el însuşi i-a creat. Aşa că, la mica negociere, poate a sugerat el despărţirea. Asta, cu riscul să-i cadă în cap şandramaua susţinută de „stâlpi”. E de urmărit cum se va simţi în continuare secretarul Ioan Cojocari, cel care, precum Atlas, va fi nevoit să ţină în spate de unul singur acest edificiu încremenit în proiect, numit Primăria Timişoara. Cât despre înlocuitorul lui Miuţ, „domnul Staia”, unchi al viceprimarului Adrian Orza, n-are sens niciun comentariu. Degeaba facem recurs în toate declaraţiile la modelul de administraţie din vest, când în fapte faci totul în cel mai pur stil balcanic. Adică chiar mai rău decât pe malurile Dâmboviţei.