Toată Timişoara plânge. De la un pas până la cucerirea primului titlu de campioană, am ajuns ca, de la toamnă, să jucăm cu Arieşul Turda. Asta, în cazul bun. Că altfel se poate să încingem nişte derby-uri adevărate cu Mama Mia Becicherecu Mic. Acesta e cadoul pe care Marian Iancu l-a făcut Politehnicii şi întregii Timişoare la împlinirea a 90 de ani de la înfiinţarea celui mai iubit club din Banat. Aceasta e realitatea, iar restul sunt poveşti, oricâte ar mai spune individul aterizat din fundul Giuleştiului să-şi facă imagine, poate şi bani, pe malurile Begheiului. Că şi acum minte se vede şi din afacerea cu Benfica. Zilele trecute, se lăuda că a rezolvat reeşalonarea datoriei în contul lui Sepsi. Acum se vede că actul e semnat doar de Iancu, nu şi de reprezentanţii clubului lusitan. Am mai auzit şi păreri că Iancu ar fi un mare conducător şi administrator. O fi, într-o economie de tranziţie în care se învârt şperţuri, facturi fictive, se jonglează cu datoriile la buget, divizări de firme, falimentări de societăţi, omorât un RAFO etc. O fi mare într-un fotbal condus de Mitică Dragomir, de altfel bun prieten al imensului personaj.
Problema e alta însă, mult mai gravă. Şi mă refer la banii publici, banii contribuabililor din Timiş şi Timişoara. Banii amărâţilor de pensionari care stau în ploaie şi frig în ianuarie să-şi achite dările. Atât administraţia judeţeană, cât şi cea municipală au pompat din greu bani în imensul dos al lui Iancu. Fără nici cea mai mică măsură de precauţie. Şi asta, în condiţiile în care ştiau că individul nu plăteşte nicio datorie, nici utilităţi, nici hoteluri, chirii etc. Ştiau şi de faptul că finanţiştii se plâng că n-au avut cu nimeni, niciodată, atâtea probleme cum au avut cu Iancu. De ce şi-ar plăti dările la stat? Scandalul cu divizarea firmei e mai vechi. Se ştia demult că nu este acceptată de normele UEFA. De ce nu s-a intervenit? Toţi cei din administraţie l-au privit cu admiraţie pe Iancu pentru ingineria financiară prin care muta datoriile la buget pe o altă firmă. Viceprimar şi secretar de primărie trudeau din greu să-i cureţe scamele de pe rever, în loc să se intereseze unde merg banii publici.
Adică într-o firmă cu datorii la stat. Acum, şi liderul CJ Timiş, şi viceprimarul Orza vorbesc de conspiraţii, deşi lucrurile sunt clare. O fi un alibi, conştienţi fiind acum de greşeala făcută? De ce alte cluburi care nici măcar nu beneficiază de bani publici pot să-şi achite datoriile la stat, iar Iancu nu poate? Pardon, nu vrea. De ce nu spun cei de la primărie că, în contul banilor daţi lui Iancu, au primit facturi pe tone de ciocolată, paltoane şi costume? Personal, mă număr printre cei care susţin că autorităţile locale, în loc să facă un parc cu un milion de euro, când el costă doar jumăate, pot da bani la Poli. Dar trebuie şi urmărit ce se face cu aceşti bani. S-a spus ani în şir că ei merg la echipele de copii şi juniori. Acolo unde antrenorii nu-şi iau de luni de zile salariile de 1.000 de lei. Chiar nimeni n-a avut curiozitatea să vadă ce a făcut Iancu cu banul contribuabilului? Lucru care era, de fapt, o obligaţie. Aşa cum aceiaşi lideri din administraţie trebuia să-şi dea cu părerea şi când, de exemplul, era vândut un Gigel Bucur, într-un moment când se trăgea la titlu. Iar dacă ei n-au putut, poate ar trebui să verifice aceste probleme alte instituţii ale statului, dacă numai aşa merg treburile.
Iar cel mai important trebuie văzut şi ce se va întâmpla în continuare cu clubul. După vestea proastă cu licenţierea, a mai venit una la fel de proastă: Iancu vrea să rămână. Chiar şi în Liga a IV-a! Pe bani contribuabililor, cine n-ar rămâne? Mai ales că s-a prins că nimeni nu-l controlează ce face cu banii.
Comentarii prin facebook