România nu a fost lovită de recesiune. A construit-o. Două trimestre consecutive de contracție. Cifre oficiale. Fără interpretări convenabile. România a intrat în recesiune tehnică nu pentru că „a venit un tăvălug”, ci pentru că ani la rând a preferat consumul în locul productivității, deficitul în locul disciplinei și amânarea reformelor în locul asumării lor. Recesiunea…
Reformele mor, rețelele prosperă: anatomia unui stat capturat
În România, reformele mor nu din lipsă de idei, ci din lipsă de spațiu. Rețelele clientelare ocupă tot. De trei decenii, statul român trăiește într-o schizofrenie instituțională: anunță reforme ca o țară occidentală și le aplică precum un clan balcanic. Fiecare guvern promite modernizare, digitalizare, debirocratizare, eficiență, merit, proceduri. Dar în spatele cuvintelor, mecanismul real…
Prețul stabilității iluzorii: de ce guvernarea prin ezitare ne împiedică să avansăm
România nu este condusă de o coaliție. Este administrată printr-un armistițiu administrativ cu program zilnic, unde singura doctrină pare a fi evitarea oricărui risc. Coaliția guvernează cu frâna de mână trasă – o stare de paralizie prudentă care transformă improvizația în regim permanent. Iar costurile încep să se vadă clar în cifrele economiei și în disprețul…
De ce PNL își respinge propriul premier: anatomia unui sabotaj intern
Iluzia controlului: Bolojan crede în merit, PNL crede în funcții În partidele românești, verticalitatea nu e o virtute. E un semn de slăbiciune. Iar când vii cu mentalitatea de primar într-un partid obișnuit să trăiască din negociere, nu conduci — provoci reacții imune. Iar PNL tocmai își activează toți anticorpii. Ilie Bolojan trăiește, poate pentru…
Timișoara captivă în propriile promisiuni
Timișoara produce discurs de metropolă, dar rezultate de oraș mic. Nu entuziasmul lipsește, ci puterea reală de a livra. Orașul vorbește compulsiv despre proiecte, mobilitate, digitalizare. Dar diferența nu se vede în conferințe, ci în șantiere închise; nu în postări, ci în finalizări. Iar aici, Timișoara excelează într-o disciplină rușinoasă: „aproape gata”. Comunicarea a devenit performanță,…
Statul care funcționează prin eşec
Statul român nu funcționează prost. Funcționează exact atât cât trebuie pentru ca eșecul să fie administrabil, predictibil și profitabil pentru cei care îl controlează. După șapte episoade dedicate disfuncțiilor, tentația este să credem că avem un diagnostic complet. Ar fi o eroare comodă. Adevărata problemă nu este lipsa soluțiilor, ci stabilitatea unui regim în care…
Grindeanu la televizor, deciziile la Craiova
În România, puterea se vede la televizor, dar se exercită în altă parte. Iar distanța dintre cele două locuri a devenit politică de stat. Instituțiile afișează funcții și atribuții, dar deciziile relevante se iau în cercuri informale, greu de observat și imposibil de controlat democratic. PSD oferă una dintre cele mai clare demonstrații ale acestui…
Cultura nepăsării civice
Episodul 7 din seria „De ce nu funcționează România” Nepăsarea civică din România nu este un defect moral. Este un ecosistem. O strategie de supraviețuire într-un stat care penalizează implicarea și recompensează retragerea. Cultura nepăsării nu înseamnă că oamenii nu văd. Înseamnă că au văzut prea mult — și prea des — aceeași reacție: tăcerea…
Clujul a cerut. Timișoara a așteptat
În România, meritul nu aduce resurse. Puterea, da. Diferența dintre orașe nu ține de „cine e mai bun”, ci de cine înțelege cum funcționează un stat profund centralizat, unde dezvoltarea urbană nu este un concurs neutru de competență administrativă. Proiectele mari se decid politic, prin negociere și presiune constantă. Meritocrația invocată public maschează, de…
Fragmentarea instituţională. Arhitectura neasumării
Episodul 6 din seria „De ce nu funcționează România” Dacă politizarea arată cine controlează statul și subfinanțarea arată cum este întreținut eșecul, fragmentarea instituțională dezvăluie mecanismul elegant prin care responsabilitatea și coordonarea sunt dizolvate zilnic. Este arhitectura invizibilă a blocajului. România nu are doar un stat slab. Are un stat fără centru – fracturat într-o…
Aplombul ignoranței
În România, incompetența nu bâjbâie. Ea guvernează cu certitudine. Aceasta este, poate, una dintre cele mai mari probleme ale politicii noastre: nu lipsa competenței, ci siguranța absolută cu care este afișată. Există o explicație mai profundă pentru această realitate, dincolo de corupție sau populism. Se numește efectul Dunning–Kruger: mecanismul prin care cei mai slab pregătiți sunt…
Subfinanţarea strategică
Episodul 5 din seria „De ce nu funcționează România” Subfinanțarea nu este lipsă de bani, ci o decizie politică de a muta costurile din prevenție în avarie. În România, problema nu este lipsa banilor. Problema este lipsa priorităților. Subfinanțarea nu este o fatalitate, ci o politică deliberată: statul alege constant ce să lase să se…
Universitatea ca amortizor al eșecului sistemic
Problema educației din România nu începe la universitate, dar nici nu se oprește acolo. La testările internaționale, aproape jumătate dintre elevii români nu ating pragul minim de competență la matematică. Diferențele dintre urban și rural nu sunt simple decalaje, ci prăpăstii care se formează nu la 16 ani, ci la 8. Universitatea nu repară acest…
Lipsa responsabilităţii
Episodul 4 din seria „De ce nu funcționează România” România nu e blocată de greșeli, ci de faptul că greșelile nu costă nimic. Fără consecințe, puterea nu se corectează, administrația nu se disciplinează, iar eșecul devine reutilizabil. Am trecut prin politizare, corupție și lipsa responsabilității politice. Toate converg într-un punct simplu și incomod: consecințele. Sau,…
2025: anul în care improvizația s-a terminat
Lecții economice și politice dintr-un an ratat 2025 nu a fost anul crizelor spectaculoase. A fost anul în care toate amânările au ajuns la scadență. Nu un scenariu apocaliptic construit din retorică, ci decontul unor tendințe ignorate ani la rând, validate acum de cifre oficiale. Analiza pare dură pentru că România a ajuns, în sfârșit,…
Corupţia – sistemul paralel care înlocuieşte statul
Episodul 3 din seria „De ce nu funcționează România” Corupția nu este o abatere de la regulă. Este infrastructura paralelă care ține în viață un stat prea slab ca să funcționeze legal. Nu este doar plicul strecurat pe sub masă sau contractul umflat. Este mecanismul prin care statul continuă să „funcționeze” atunci când propriile instituții…
Lumea în regim de avarie. Retrospectiva anului 2025
Ce este acest editorial Acest text propune o lectură de ansamblu a anului 2025, pornind de la presa internațională de referință și de la rapoarte relevante de politici publice. Editorialul nu urmărește evenimente punctuale, ci identificarea tendințelor structurale și a implicațiilor lor, inclusiv pentru România. Surse utilizate: The Economist, Financial Times, Politico, Foreign Affairs, rapoarte…
Incompetenţa structurală. Cum se distruge profesionalismul din interior
Episodul 2 din seria „De ce nu funcționează România” În România, incompetența nu este o eroare administrativă accidentală. Este un rezultat sistemic. Nu este excepție, ci procedură tolerată. De la ministere până la ghișeu, statul a ajuns să funcționeze cu oameni care nu știu, dar execută, și cu oameni care știu, dar sunt marginalizați. Într-un…
De ce societatea civilă nu schimbă regulile
România are o societate civilă vocală, rapidă și mereu indignată. Are însă o incapacitate cronică de a schimba reguli. Criza din justiție nu este o abatere de la acest tipar. Este dovada. Un material jurnalistic a produs reacția standard: revoltă publică, analize la cald, poziționări morale, presiune online. Societatea civilă a intrat în scenă, a…
Politizarea excesivă: mecanismul care paralizează statul
Episodul 1 din seria „De ce nu funcționează România” Politizarea ca regulă, nu ca accident În România, politizarea nu este un accident. Este un protocol de funcționare. În numeroase instituții publice și companii de stat, conducerile se schimbă de două sau chiar de trei ori într-un singur ciclu electoral – o realitate semnalată constant în…
