Episodul 7 din seria „De ce nu funcționează România” Nepăsarea civică din România nu este un defect moral. Este un ecosistem. O strategie de supraviețuire într-un stat care penalizează implicarea și recompensează retragerea. Cultura nepăsării nu înseamnă că oamenii nu văd. Înseamnă că au văzut prea mult — și prea des — aceeași reacție: tăcerea…
Clujul a cerut. Timișoara a așteptat
În România, meritul nu aduce resurse. Puterea, da. Diferența dintre orașe nu ține de „cine e mai bun”, ci de cine înțelege cum funcționează un stat profund centralizat, unde dezvoltarea urbană nu este un concurs neutru de competență administrativă. Proiectele mari se decid politic, prin negociere și presiune constantă. Meritocrația invocată public maschează, de…
Fragmentarea instituţională. Arhitectura neasumării
Episodul 6 din seria „De ce nu funcționează România” Dacă politizarea arată cine controlează statul și subfinanțarea arată cum este întreținut eșecul, fragmentarea instituțională dezvăluie mecanismul elegant prin care responsabilitatea și coordonarea sunt dizolvate zilnic. Este arhitectura invizibilă a blocajului. România nu are doar un stat slab. Are un stat fără centru – fracturat într-o…
Aplombul ignoranței
În România, incompetența nu bâjbâie. Ea guvernează cu certitudine. Aceasta este, poate, una dintre cele mai mari probleme ale politicii noastre: nu lipsa competenței, ci siguranța absolută cu care este afișată. Există o explicație mai profundă pentru această realitate, dincolo de corupție sau populism. Se numește efectul Dunning–Kruger: mecanismul prin care cei mai slab pregătiți sunt…
Subfinanţarea strategică
Episodul 5 din seria „De ce nu funcționează România” Subfinanțarea nu este lipsă de bani, ci o decizie politică de a muta costurile din prevenție în avarie. În România, problema nu este lipsa banilor. Problema este lipsa priorităților. Subfinanțarea nu este o fatalitate, ci o politică deliberată: statul alege constant ce să lase să se…
Universitatea ca amortizor al eșecului sistemic
Problema educației din România nu începe la universitate, dar nici nu se oprește acolo. La testările internaționale, aproape jumătate dintre elevii români nu ating pragul minim de competență la matematică. Diferențele dintre urban și rural nu sunt simple decalaje, ci prăpăstii care se formează nu la 16 ani, ci la 8. Universitatea nu repară acest…
Lipsa responsabilităţii
Episodul 4 din seria „De ce nu funcționează România” România nu e blocată de greșeli, ci de faptul că greșelile nu costă nimic. Fără consecințe, puterea nu se corectează, administrația nu se disciplinează, iar eșecul devine reutilizabil. Am trecut prin politizare, corupție și lipsa responsabilității politice. Toate converg într-un punct simplu și incomod: consecințele. Sau,…
2025: anul în care improvizația s-a terminat
Lecții economice și politice dintr-un an ratat 2025 nu a fost anul crizelor spectaculoase. A fost anul în care toate amânările au ajuns la scadență. Nu un scenariu apocaliptic construit din retorică, ci decontul unor tendințe ignorate ani la rând, validate acum de cifre oficiale. Analiza pare dură pentru că România a ajuns, în sfârșit,…
Corupţia – sistemul paralel care înlocuieşte statul
Episodul 3 din seria „De ce nu funcționează România” Corupția nu este o abatere de la regulă. Este infrastructura paralelă care ține în viață un stat prea slab ca să funcționeze legal. Nu este doar plicul strecurat pe sub masă sau contractul umflat. Este mecanismul prin care statul continuă să „funcționeze” atunci când propriile instituții…
Lumea în regim de avarie. Retrospectiva anului 2025
Ce este acest editorial Acest text propune o lectură de ansamblu a anului 2025, pornind de la presa internațională de referință și de la rapoarte relevante de politici publice. Editorialul nu urmărește evenimente punctuale, ci identificarea tendințelor structurale și a implicațiilor lor, inclusiv pentru România. Surse utilizate: The Economist, Financial Times, Politico, Foreign Affairs, rapoarte…
Incompetenţa structurală. Cum se distruge profesionalismul din interior
Episodul 2 din seria „De ce nu funcționează România” În România, incompetența nu este o eroare administrativă accidentală. Este un rezultat sistemic. Nu este excepție, ci procedură tolerată. De la ministere până la ghișeu, statul a ajuns să funcționeze cu oameni care nu știu, dar execută, și cu oameni care știu, dar sunt marginalizați. Într-un…
De ce societatea civilă nu schimbă regulile
România are o societate civilă vocală, rapidă și mereu indignată. Are însă o incapacitate cronică de a schimba reguli. Criza din justiție nu este o abatere de la acest tipar. Este dovada. Un material jurnalistic a produs reacția standard: revoltă publică, analize la cald, poziționări morale, presiune online. Societatea civilă a intrat în scenă, a…
Politizarea excesivă: mecanismul care paralizează statul
Episodul 1 din seria „De ce nu funcționează România” Politizarea ca regulă, nu ca accident În România, politizarea nu este un accident. Este un protocol de funcționare. În numeroase instituții publice și companii de stat, conducerile se schimbă de două sau chiar de trei ori într-un singur ciclu electoral – o realitate semnalată constant în…
Când succesul devine datorie publică. Filantropie 1.0 – Manual de responsabilitate pentru câștigătorii tranziției
Acest text nu este despre sărăcie. Este despre bogăția care nu își face datoria. Despre cei care au câștigat într-o societate care a pierdut. Și despre întrebarea pe care România o evită: ce datorăm comunității care ne-a făcut posibili? Ultimii 35 de ani au produs o clasă prosperă într-un stat fragil: antreprenori, profesioniști, investitori, lideri…
De ce nu funcționează România
Introducere la o serie incomodă – o radiografie în 7 episoade a mecanismelor care țin statul blocat. În fiecare săptămână, un nou episod. Această serie de editoriale s-a născut dintr-o oboseală lucidă. Nu dintr-un puseu de indignare și nici dintr-o modă a contestării, ci din acumularea lentă a unor disfuncții văzute, trăite și confruntate direct,…
Demisia ca excepție. România ca regulă
Despre responsabilitate, rușine publică și plecările care nu se mai întâmplă. Când un politician greșește, ridicăm din umeri. Când pleacă, ridicăm sprânceana. Iată fotografia sinceră a culturii noastre publice. În România, demisia încă provoacă uimire. „Uite, chiar a plecat.” Ca și cum ar fi un gest exotic, nu un reflex elementar de asumare. În loc…
Magistrații au sânge albastru?
Magistrații nu sunt aristocrații statului român. Dar felul în care unele reacții instituționale se ridică – rapide, defensive, aproape reflexe – te face să te întrebi dacă vorbim despre independență sau despre o formă de imunitate neasumată, dar simțită de toată lumea. Iar într-o democrație matură, distincția aceasta nu e un detaliu – este fundația…
Grindeanu, între memorie și reconciliere
Pentru prima dată în istoria PSD, un timișorean conduce partidul care n-a înțeles niciodată Timișoara. Ironia e aproape perfectă: orașul care nu iartă are acum șansa ca vocea sa să fie ascultată chiar în interiorul structurii pe care a respins-o trei decenii. Iar asta nu e un diagnostic, ci un pariu. Sorin Grindeanu preia PSD…
„Grupul” de la Timișoara
Editorial de luciditate civică într-un oraș care nu uită. Timișoara a aprins Revoluția, dar alții i-au scris continuarea După 35 de ani, istoria îi oferă o revanșă subtilă: doi lideri politici naționali, amândoi legați de același oraș. Sorin Grindeanu conduce PSD, Dominic Fritz conduce USR, iar numele Timișoarei le stă, simbolic, între identitate și datorie.…
Timișoara luminilor tăcute
În seara de 1 noiembrie, Timișoara își aprinde liniștea. E o zi în care orașul se luminează tăcut, ca și cum ar rosti o rugăciune comună. Mii de candele se aprind în cimitire, iar din liniștea lor se naște o pace blândă, pe care doar Timișoara știe s-o poarte, calmă, decentă, profundă. În alte părți,…
