În urmă cu câteva zile, deBanat.ro a publicat un interviu cu primarul Gheorghe Ciuhandu. Credeam că, după atâţia ani, dl primar se va debarasa de o tară din care şi-a făcut un permanent alibi în toţi anii din urmă: nu ne iubeşte Bucureştiul. M-am înşelat. Credeam că o să-şi asume unele eşecuri, măcar cele minore, dar m-am înşelat din nou.
Îndrumar de pretexte pentru a nu mai veni la stadion
Media spectatorilor la meciurile lui Poli pe „Dan Păltinişanu” a scăzut an de an, ca să ajungă în turul de campionat recent încheiat la peste 8.625 de spectatori, locul 3, după 18 etape, în urma Craiovei şi Stelei. Situaţie stabilizată după, ce ediţia trecută, media Timişoarei era tot pe un loc 3, cu 8.375 spectatori (34 de etape). Asta după ce, în precedentele sezoane, topul spectatorilor de pe teren propriu era dominat de suporterii timişoreni.
„Mai, ce blestem…”
„Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foşti comunişti?”. Vă amintiţi întrebarea retorică a lui Traian Băsescu din ultima confruntare televizată dinaintea turului II de scrutin din 2004.
Superlative 2010: Cinci pentru Timis, unul si unul!
La final de an m-am gândit să fac pe nea Tatulici şi să dau premii. Mare lucru nu e: o măslină, o atenţie, o laudatio, să ştie şi oamenii ăştia că n-au muncit pe brânci anul ăsta doar pentru foarte mulţi bani.
„Mircea, fa-te ca lucrezi”
România e o ţară în care nimeni nu-şi asumă niciodată răspunderea pentru un eşec. Aşa suntem noi în toate. Suntem foarte buni, harnici, viteji, inteligenţi, competenţi, dar alţii nu ne înţeleg. La fotbal ne fură arbitrii, iar în politică „marea ocultă internaţională” e înfricoşată de valoarea noastră.
Ce au mai facut „cercetatorii britanici” in 2010? Dar ce n-au facut?!
Cred că aţi descoperit şi dumneavoastră că de câte ori presa trebuie să atribuie o ştire interesantă cuiva, atunci cu siguranţă că o pune în cârca cercetătorilor. Cei mai activi sunt cercetătorii britanici, cu doi „i”, toţi cercetătorii laolaltă şi deodată, ei descoperă absolut orice, de la cum se vindecă bătăturile cu mujdei de usturoi, la cum reacţionează ratonul la zece halbe de bere.
An de an, Romania ia masa cu Papa
A trecut Crăciunul şi mărturisesc, cu mare frică de excomunicarea din Biserica Ortodoxă Română, că niciodată n-am luat masa alături de Sanctitatea Sa Papa de la Roma. Mi-ar fi făcut o mare plăcere să mănânc de sfintele sărbători o lasagna și o tocăniţă de viţel tocmai cu suveranul la masa pontificală.
Sărbători fără pocnitori, dar cu mult alcool
Noi, românii, suntem un neam mai credincios. Se şi spune că, spre deosebire de alte popoare, ne-am fi născut creştini. Aşa că sărbătorile creştine sunt un prilej de mare bucurie. Din păcate, aşa cum exagerăm în multe lucruri, nu puteam rata taman sărbătorile.
Cu moaşte pe moaşte călcând
Poate că doamna Rodica Vlad, cunoscută în urbe ca lanţ de farmacii, preşedintele PNŢCD Timiş (aripa Pavelescu), are dreptate când spune că Timişoara a cam bătut pasul pe loc la capitolul dezvoltare economică.
Ce-şi urează românul, de sărbători: „Când o fi mai rău la fel să fie!”
Au venit sărbătorile, a ajuns şi zăpada, apoi a plecat zăpada, aceeaşi îmbulzeală la cumpărături, de parcă lumea chiar crede că va muri de foame în următoarele zile. Şi toţi odată. Poate asta va fi Apocalipsa lui Lorin Fortuna, balaurienii din România mor nu de foame, ci de frica ipotezei că vor muri de foame.
Un nou Liviu Babeş?
Vă mai spune ceva numele de Liviu Babeş? Pentru foarte multă lume, probabil acesta nu mai înseamnă nimic. Eventual, o confuzie cu Victor Babeş. Pe 2 martie 1989, cu doar câteva luni înaintea căderii regimului comunist, Liviu Babeş îşi dădea foc pe pârtia Bradu din Poiana Braşov. Era un gest extrem de protest împotriva regimului comunist.
La bilanţuri stăm bine, practica ne mai omoară
Paraşutat de aiurea sau reîntors în ţară după o perioadă în care n-a avut niciun contact cu România, un om ar avea un şoc enorm încercând să înţeleagă ce se întâmplă pe aici Ar da nas în nas cu lume a contrastelor, a paradoxului, din care nu ar pricepe nimic.
Herr Schengen i-a închis uşa-n nas blajinului Kunta Kinte
Germania şi Franţa nu ne vor în Schengen, asta e deja limpede şi chiar oficial. Nu cred că ne vrea nici Olanda şi m-aş mira să ne vrea Italia. Oameni buni, ţările astea chiar decid în interesul propriilor cetăţeni cu drept de vot, la ce v-aţi fi aşteptat?
Primiţi cu sondajul?
Duminică seara, zapând pe canalele TV, în pauza unui meci de fotbal, ajung şi în grota OTV. Pe banda de sus curgea un mesaj-anunţ care mi-a făcut pielea de găină. Citez din memorie: „Revoluţia populară începe! Datele unui sondaj de opinie executat de Insomar şi IMAS, la comanda Realitatea.net, dau următoarele date…”.
Revoluţie cu frână pe evoluţie
„Zilele Revoluţiei” trebuie decretate în Timişoara de o instituţie publică pentru a nu fi uitate. La 21 de ani. E totuşi ceva vreme. Segmentul care ar trebui să devină activ civic nu a trăit acele timpuri ori mulţi dintre cei ce vin cu sânge tânăr erau la vârsta la care cu greu percepeau nemulţumirile rostite de părinţi.
Gura păcătosului corupţie demască?
Nu e bine să te prindă sărbătorile vorbind de rău pe alţii şi fără să-ţi faci curăţenie generală în casă. Ceea ce, bineînţeles, le doresc şi edililor Timişoarei. Primarul Gheorghe Ciuhandu (PNŢCD) şi viceprimarul Sorin Grindeanu (PSD) trebuie să aibă o discuţie până de Crăciun, să stabilescă cine, ce, cum povesteşte de rău pe ălalalt, fără discernământ sau cu premeditare.
A fost cândva o Revoluţie
16 Decembrie. Au trecut exact 21 de ani de când în Piaţa Maria se aprindea ceea ce ulterior se va numi Revoluţia Română. (Ziua de 15 decembrie a fost mai degrabă o mişcare a unei comunităţi religioase în apărarea lui Laszlo Tokes). De-a lungul anilor, termenul de Revoluţie s-a pierdut, evenimentele primind alte denumiri.
PD a ratat şansa să ne păcălească că nu-i ca PSD
Traian Băsescu are un discurs de cele mai multe ori direct, manieră retorică ce l-a făcut să fie considerat politician de încredere până nu demult. Pentru cei, tot mai puţini, care mai credeau în ce spune şeful statului, votul dat în Camera Deputaţilor pentru cererea Parchetului de extindere a cercetărilor asupra Monicăi Ridzi pare să fie încă o temelie la lucrarea de deteriorare ireversibilă a imaginii PD şi a mentorului de la Cotroceni.
Cum calcă PNL Timiş în grămăjoara cu “umanism”
Tare mi-e teamă că şi doamna politician Maria Grapini (Pasmatex) face glume cu noi când ne promite că părăseşte România din motive de scârbă. Primul şmecher a fost deputatul liberal Horia Cristian, acum vine şi regina dantelurilor, preşedintele Partidului Conservator, filiala Timiş, să ne ducă cu zăhărelul.
Micul Caţavencu
Copilul teribil al politicii româneşti, l-am numit aici pe Victor Ponta, face ce face şi, periodic, îşi scapă „producţiile” nazale în fasole. Tare în gură, mărunt în fapte, Ponta devine pe zi ce trece un trăncănitor de profesie al politicii dâmboviţene.
