După aproape 2.000 de ani, Decebal şi Traian s-au dat în judecată

Filmele americane sunt uneori revoltătoare. Vezi şi nu-ţi vine să crezi cum sistemul lor juridic dă rateuri de dragul unor principii, cum criminalul scăpă de condamnare pentru că poliţistul care i-a descoperit cadavrul în portbagaj nu avea dreptul să-l controleze.

La noi mai greu cu cadavrele, că avem portbagajul mai mic, dar nişte caltaboşi, ţuică şi cârnaţi tot intră, pentru o atenţie la fostul ministru Decebal Traian Remeş, văzut şi ascultat cu metode specifice cum trata cu intermediarul Mureşan despre cât de dulce să fie şmenul şi cât de piperate mezelurile primite altfel decât salariul la casierie. Miza reţinută de procurori: un ajutor pe care Remeş s-ar fi oferit să-l dea unei firme într-o licitaţie, totul pentru un folos de 15.000 euro şi alte articole de măcelărie din alea faine, făcute, ca odinioară, în Ardeal.

Imediat după apariţia dezvăluirilor, cu ani buni în urmă, şi până mai ieri, Decebal Traian Remeş a tăcut ca ministrul în păpuşoi, logic, că doar se simţea cu jumara pe căciulă. Dosarul „Caltaboşul” a ajuns între timp la o Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, timpul a mai şters amintiri, Curtea Constituţională a declarat nule interceptările audio-video şi omului i-a revenit roşeaţa în obraji, numai bine cât să dea în judecată pe tizul său Băsescu, TVR şi Parchetul, pentru că aceştia ar fi acţionat nedeontologic, samavolnic şi au întinat nobilele idealuri ale familiei Remeş, puritatea morală a celui ce poartă numele ambilor părinţi ai poporului român. Să vedeţi cu ce minunăţii se apără fostul ministru în instanţă. Ni la el, ce tupeu: cică proba irefutabilă că n-a luat ţuică ca şpagă e că ţuica în Ţara Oaşului se face cu găinaţ, plus că Decebal-Traian are livadă în dotare şi-şi face el din aia fără rahat de pasăre, că-i mai gustoasă. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă Decebal-Traian nu ar fi avut livadă acasă sau dacă în Ţara Oaşului nu se bea cu găinaţ. Oare ar fi admis implicit că a luat şpagă sau ar fi mâncat rahat în continuare?

La urma urmelor e dreptul lui Decebal-Traian să-şi dorească să intre la puşcărie cu imaginea nepătată, decât să scape de pedeapsă pe vicii de procedură, dar să nu mai aibă omul obraz să intre într-o carmangerie fără să strige măcelarii după el.