Două branduri timişorene au apărut recent într-un top al celor mai rezonante mărci de produse de pe piaţa românească. Este vorba de berea „Timişoreana” şi ciocolata „Kandia”, binecunoscute publicului matur încă de pe vremea Odiosului, cu deosebirea că, în acea vreme, cele două mărci erau şi vârfuri în ceea ce priveşte calitatea. Acum, nu numai că nu sunt cele mai bune produse de pe piaţă, dar cele mai sonore branduri timişorene mai au de-a face cu oraşul de pe Bega doar punctul de lucru, cazul „Timişoreana”, şi nici măcar atâta, în cazul „Kandia”. Berarii timişoreni s-au „predat” clujenilor de la Ursus, în cadrul aceluiaşi trust sud-african, iar fabrica de ciocolată s-a dus doar cu numele spre Bucureşti, acolo unde a ajuns în gama mediocră a industriei dulciurilor.
Nici alte branduri locale nu au scăpat de moleşeala investiţională care-a cuprins bănăţeanul în ultimul deceniu. Marele „Comtim” a ajuns la americanii de la Smithfield, după o „escală” pe la fraţii Cojocaru, olteni de Australia, iar marca Poli Timişoara s-a dus, ca şi „Kandia”, la Bucureşti, cu italianul Claudio Zambon, ca acum să se dea de ceasul morţii să o aducă înapoi bucureşteanul Marian Iancu.
Ia uite aici cu ce ne-a mai rămas să ne îmbăţoşăm: inscripţia „Nu te pune cu timişorenii!”, afişată prin intersecţii. Asta da! Chiar şi eu, ca timişorean original, mă gândesc de două ori înainte de a mă „pune” cu timişorenii ăştia feroce. Că dacă se supără, ce-o să mai vedem noi vijelie! O să cheme „veneticii” să ne rezolve problemele, iar oamenii de afaceri timişoreni, ştiţi voi care fraţi, vor băga „cărbuni” în fabricile lor celebre în „producţia” de imobiliare.
Comentarii prin facebook