Să te fereşti de ţiganul voluntar şi sindicalistul spontan!

„Haoleuu, mâncaţi-aş pipota, să n-ai parte de doamna, daptu bule andi bul!, măi frumosule”, i-o fi zis vreun repatriat voluntar preşedintelui Franţei, înainte de a se urca în avionul de România. Conform Le Monde, „Sarkozy a fost blestemat de ţigani”, de famelie, de carieră politică, de-a ajuns Uniunea Europeană să-i bage ţara în procedura de infringement pentru încălcare legislaţiei europene. Nu ştiu, o fi încălcat Sarkozy legislaţia UE, dar ce nu înţeleg este de ce fac ţiganii asţia repatriaţi voluntar atâta scandal că au fost daţi afară din Franţa, că doar ei s-au oferit voluntar să plece contra unei sume de bani, pe listă, ca pe vremuri la repartiţia de butelii? Mâine-poimâine. vom afla despre indignarea sindicatelor că Jandarmeria a plasat cordoane de pază cu ocazia mitingului planificat minuţios de marile confederaţii, cu ocazia mişcărilor de toamnă, deşi el a fost anunţat presei ca acţiune spontană.

Noroc cu statistica, că altfel nici nu ne-am fi dat seama, aşa, cu una-cu două, că românii sunt printre cei mai mari duşmani ai săpunului, mai ales în zonele sărace şi rurale. Păi cum să nu-ţi vină boală pe săpun când, aflăm de la purtătorii de cuvinte ai poliţiei, doi escroci sunt căutati după ce au luat bani de la nişte bătrâni cu titlu de imprumut în câteva sate din estul judeţului, „creditul” nerambursabil obţinut de suspecţi, vreo 500 de lei, fiind garantat cu borsete pline cu servetele ori săpunuri? Câtă cruzime, vedeţi? N-au lucrat numai cu săpunuri, dar şi cu serveţele! Să te mai miri atunci că sătenii n-aruncă cocenii de porumb?

Primarul Gheorghe Ciuhandu este un tată norocos. Oare câţi părinţi nu ajung în disperare să spună despre copiii lor: „Ce să-i fac, dacă nu vrea să muncească, să-l omor?!”. În cazul edilului şef de Timişoara, treburile stau invers, căci George, fiul lui Gheorghe Ciuhandu, are un apetit deosebit pentru muncă. Nu-l mai poate opri nici măcar tatăl, primarul, când e vorba de promovarea în consiliul local a unor obiective proiectate de firma lui Ciuhandu Jr. Într-un fel, are dreptate şi dom’ primar: ce să-i facă fiului, că aşa-s copiii, năzdravani? Ce surprinde este lejeritatea cu care domnul primar a renunţat la un principiu mai vechi al său, de a se feri de astfel de discuţii pe marginea unui incipient conflict de interese, prin sfătuirea băietului de a se juca de-a arhitectura prin alte oraşe, la fel de expansive economic. Să fie, oare, chiar ultimul mandat?