Europarlamentarul liberal Cristian Buşoi, medic la bază, s-a gândit că n-ar fi rău să sară în ajutorul populaţiei grav lovite de criza economică şi de cea a sistemului sanitar. Şi a sărit. Ferm convins că în spitatele din Szeged, Dresda şi Trieste sunt suficiente flexule, pansamente şi algocalmine, Buşoi a prezentat către media timişeană câteva sfaturi practice pentru cei care vor să meargă să se trateze în afara ţării, mai ales că legislaţia europeană obligă statul român să plătească costurile tratamentului la valoarea celui similar efectuat în ţară.
Până aici, toate sunt bune şi frumoase, în sfârşit putem spera la un tratament civilizat, cum ne este el promis prin Constituţie, chiar dacă nu la noi acasă, ci pe paturi străine de spital, unde nici compotul sleit nu e ca acasă, nici sonda cu urină la fel de stătută, nici furtunul de oxigen călcat în picioarele vizitatorilor. Totuşi, nu pot să înţeleg cum de nu încurajează Cristian Buşoi ca banul să circule la noi acasă, în România, nu să externalizăm milioane de euro, să se îmbuibe doctorii europeni din apendicitele româneşti. Balanţa comercială, şi-aşa dezechilibrată, se va înclina şi mai grav spre exterior, medicii şi asistentele din România vor mai pierde, pe lângă 25% din salarii, cine mai ştie câte zeci de procente din şpăgi şi, zău, nu e bine pentru economia românească atâta prăbuşire şi declin pe cap de locuitor. Şi-ar mai fi ceva. Dacă tot Constituţia României asigură dreptul la viaţă, la sănătate şi la muncă, de ce nu sare lumea şi în capul lui Buşoi când ne trimite afară la tratament, ci numai pe chelia lui Băsescu, când ne trimite omul afară să muncim, ca să trăim mai bine? Nu tot aia e? Unul ne trimite la muncă, altul în spitalele altora, deşi ambele sunt garantate, teoretic, de statul român.
Dacă stai să te gândeşti mai bine, tot aia e, Băse şi Buşoi sunt, de fapt, mână în mână, în cadrul unei strategii ingenioase de relansare a sistemului sanitar. Dacă ne pleacă medicii afară, iar după ei pleacă şi pacienţii, nu tot o afacere românească se cheamă, la urma urmelor? Iar de Crăciun şi Revelion vom privi plini de admiraţie la punctele de trecere a frontierei cum ne vin acasă doctorii din Maramureş, Bistriţa, Botoşani, Iaşi şi Vaslui, cu maşinile încărcate de bani, de-apucă Mugur Isărescu să echilibreze moneda naţională şi să stimuleze consumul de sărbători. Să mai zică cineva că nu există strategii în ţara asta!
Comentarii prin facebook