De pe la mijlocul anilor ‘90, în plin regim neo-comunist Ion Iliescu se tot vorbea cu multă speranţă de venirea unei noi clase politice. O clasă alcătuită din tineri politicieni educaţi, şcoliţi, nemarcaţi de tarele comunismului. O clasă care să înlocuiască hrebenciucii, ilieştii, mikişpaghiştii şi alte relicve comuniste cu fălcile bine înfipte într-o Românie în tranziţie. Anii au trecut, fără ca vechea clasă să se primenească cu adevărat. În ultimii ani, au apărut însă în forţă tinerii politicieni pe care i-am aşteptat atâta timp. Au ajuns în funcţii decisive atât la nivel central, cât şi local: miniştri, preşedinţi de Camera Deputaţilor, secretari de sat, prefecţi etc. Din păcate, dezamăgirea vizavi de prestaţia lor a fost extrem de mare. Cu câteva excepţii, tinerii politicieni n-au reuşit să depăşească faza de reproduceri nereuşite ale „foştilor”. Mai lacomi, puşi pe căpătuială rapidă, mai prost-crescuţi, mai zavragii şi total ineficienţi. Majoritatea arată şi se comportă precum nişte şmecheri de cartier. Sunt certaţi cu limba română, dar prieteni cu interlopii. Cei care nu sunt chiar interlopi. Cam aşa sunt cei mai mulţi dintre tinerii din noua generaţie de politicieni. Aşa arată speranţa românilor. În cea mai mare parte, tinerii politicieni de astăzi au fost ţuţări pe lângă politicieni mai vechi. Mai mult, au fost slugi ai acestora, nu discipoli. Asta, fiindcă şi-au însuşit, în general, lucrurile proaste de la „stăpânii” lor: aroganţa, mitocănia, gargara ieftină. Dacă erau discipoli, învăţau şi alte lucruri, nu doar părţile negative. În acelaşi timp, tineri cu adevărat valoroşi s-au pierdut în mulţime tocmai fiindcă n-au acceptat statutul de slugă pe lângă un politician mai experimentat. Frustările adunate în anii de slugăreală i-au făcut pe cei mai mulţi dintre ei vindicativi, neciopliţi şi hapsâni. Mai că ajungi să-i regreţi pe alde Hrebenciuc când îi vezi. Vă imaginaţi cum poate arăta o Românie condusă de Cristian Boureanu, Elena Udrea, Victor Ponta, Elena Băsescu, Alin Popoviciu, Nicu Bănicioiu, Cristian Adomniţei, Radu Mazăre, Robert Negoiţă, Monica Ridzi? Nu vă ia cu fiori pe spinare?
De la Hrebenciuc la Eba: tranzitia din politica romaneasca
Etichete
Comentarii prin facebook