Și cu o casă igrasioasă te obișnuiești. O părăsești, te bucuri dacă dai de ceva mai bun, dar peste ani te năpădesc amintirile despre cum ai copilărit în ea. Încărcați acum de energia campaniei electorale, probabil că o bună bucată de vreme ne vom aminti de Gheorghe Ciuhandu ca de primarul care a tolerat în ultimele sale două mandate o clică nocivă pentru bugetul și dezvoltarea Timișoarei. După care, prin comparație cu eventualele derapaje ale noului primar, vom vedea cu alți ochi și lucrurile bune făcute de primarul Ciuhandu.
Nu-mi vine acum să numesc câteva anume. Chiar am senzația că „epoca Ciuhandu” a dat Timișoarei o dezvoltare liniară, nu una spectaculoasă. Nu poți spune că a lăsat ceva grandios sau că a construit sănătos, ci mai degrabă că nu a lăsat ca totul să se ducă de râpă. Nu avem stadion modern, nu avem sală polivalentă, nu avem patinoar, ca și cum ar fi știut ce-l așteaptă, nu i-a făcut lui Gârboni un mall-ul cultural pentru filarmonică, lăsând moștenire noilor generații doar „catedrala” lui Iulian Dascălu pe locul fostelor antene.
Că a schimbat liniile de tramvai, că a adus mașini și troleibuze noi, că a asfaltat spre periferia orașului și a atras investiții nemțești prin profilul său de gospodar filogerman… apoi te întrebi cu ce costuri s-au făcut aceste lucruri și, în plus, dacă nu cumva acest gen de performanță nu reprezintă tocmai normalul pentru un om cu astfel de responsabilități în urbe.
Gheorghe Ciuhandu pleacă de la primărie cu o imagine mult mai bună în afara Timișoarei. Precum Klauss Johannis la Sibiu, lui Ciuhandu de Timișoara trebuie să-i cunoști mai mult decât glazura de pe cartea de vizită. Cu toate „mânăriile” la care a fost parte măcar ca martor indiferent, categoric Ciuhandu nu merită totuși să rămână în istorie cu o imagine de Hrebenciuc, de Mischie, Radu Mazăre sau Adrian Năstase. Ca votant liniar cândva al PNȚCD și al numelui G. Ciuhandu, cea mai mare dezamăgire lăsată de fostul primar nu provine din lipsa de scrupule caracteristică celor enumerați mai sus, ci din faptul că le-a copiat rețetele, păstrând pentru posteritate același aer nevinovat din primul an al mandatelor sale.
Dacă ar fi fost membru PSD ori PDL – ca să amintesc doar campionii – nu m-ar fi mirat nimic din ce-ar fi făcut dubios Gheorghe Ciuhandu în cei 16 ani de primărie. Ar fi fost ceva natural, ca și cum un câine mușcă un om, iar pentru a deveni știre treaba ar fi trebuit să se petreacă invers. Dar ca politician ce se revendica din onoarea și decența politică a Seniorului Coposu, ca personaj prețuit la Curtea Regelui Mihai, ultimele fapte de vitejie permise celor din aparatul său administrativ nu-l pot ridica pe Gheorghe Ciuhandu mai presus de un alt Gheorghe, pe numele său Falcă.
Ca nu cumva să-l regret pe ultima sută de metri, în zilele de final ale mandatului său, Gheorghe Ciuhandu a permis să li se trimită contribuabililor în cutia poștală ziarul „Monitorul”, periodic al primăriei făcut din bani publici, împreună cu materiale de propagandă pro-Orza, fie ele inserate în interiorul unui ziar respectabil, făcându-mă să mă întreb cu cât ar fi fost mai rău dacă trăiam într-un oraș gospodărit de Octav Cozmâncă ca edil-șef, cu viceprimar Șerban Mihăilescu, zis și „Miki Șpagă”.
De pe un cal alb a descălecat Nicolae Robu. Nivelul de așteptare este unul deosebit. Cu o imagine pozitivă de pe urma muncii de rector, nicidecum din travaliul de senator, liberalul este așteptat să facă ceea ce cu siguranță nu va putea să facă. În actuala conjunctură politică, spargerea clicii vechi nu va putea fi făcută fără coagularea unei mafii noi, parțial regrupată din fostele grupuri de interese. Ca să câștige simpatie, viitorul primar trebuie măcar să arate că vrea să se facă curățenie și să elimine limbajul dublu de care a dat dovadă din plin în campania electorală tocmai încheiată.
Când și-a dorit Nicolae Robu să ajute pe Poli, când și-a oferit grupul liberal pentru un vot pozitiv în CJT, sau când în CLT a nu a votat premierea juniorilor și seniorilor de la Poli, doar pentru că inițiativa a fost a contracandidatului Orza? Când a spus Nicolae Robu adevărul, când i-a criticat primarului Ciuhandu „lipsa de viziune” sau când a declarat că „în definitiv, Gheorghe Ciuhandu nu a fost un primar rău”? Sau, câteva săptămâni mai târziu, când l-a făcut pe retrasul țărănist un „edil incompetent”? Cam indecis, cam indecis, domnule primar Robu! Încă de la început.
Comentarii prin facebook