Poporul ăsta a fost chiar prea generos când a oferit PDL vreo 17 procente cei ce s-au obosit să meargă la vot în „Duminica Mitomanului”. Dacă obțineau doar 8%, tot prea mult era pentru un partid care pare să nu mai respire. Astăzi, PDL vorbește cam de 0,34%, găsind cu greu calea spre un rating mai bun decât al lui Gigi Becali. Deși nu mai este lider, Elena Udrea a devenit un fel de imagine a unei grupări politice ce tocmai a marginalizat-o înainte de alegeri, pe motiv de balast electoral. Jena din dansul lui Olteanu la Bistrița e tot ce a putut da PDL în ultimele două luni.
Cei care vorbesc în numele Dreptei par să o facă pe cont propriu și cu evidente interese într-o competiție mai degrabă internă și neorganizată încă de nimeni. Tinerimea intelectuală din jurul lui Cristi Preda n-ar avea nicio șansă într-o astfel de țară de rahat, iar baciul de la Cotroceni pare că așteaptă disoluția partidului, cu tot cu „Buldog”, până să le reamintească tuturor că sunt morți fără el.
Regruparea popularilor bate pasul pe loc și Doamne ferește să se rupă USL mâine-poimâine, că n-ar mai avea cu cine negocia Tăriceanu pentru un nou guvern, timp în care Ponta ar depune jurământul de premier susținut de o largă coaliție de trădători. Pe acest fond sumbru pentru iubitorul de Dreaptă, cine credeți că apare ca purtător de mesaj al PDL? Exact, Traian Igaș. Cel care. cu o forță politică nemaipomenită în glas, vorbește de varianta candidaturii lui Emil Boc la prezidențialele din 2014 din partea partidelor de Dreapta. Și asta cu mult înainte ca sociologii să inregistreze un semn de creștere a nivelului de simpatie la români în fostul premier, de la 2,4 la 3,1%, iar omul de rând să-și dea seama că minciunile lui Ponta nu țin deloc de foame.
Nefiind bugetar, mie Emil Boc mi-a părut oricum mai uman decât „premierul mitoman”, atât cât poate fi de simpatic un om politic cu alura primarului de Cluj. Dar stau și mă întreb cât de dezastruos trebuie să conducă țara guvernele USL, cât de prost trebuie să le meargă propaganda de pe Antene, cât de evidentă să le fie incompetența și disprețul față de lege, ca alegătorul să-și zică: „Parcă mai bun a fost Boc!”?
Poate că Boc n-ar fi o soluție atât de rea cât nu pare de bună, dar cât de limitat poate fi un partid în selecția sa de cadre, câtă lipsă de imaginație poate avea încât să propună soluția Boc ca președinte de țară, când, vreme de trei ani, l-a folosit ca recipient de acumulare a nemulțumirilor populare? Ori să vorbești de candidatura pesedisto-uneperistului Cristian Diaconescu, perdantul de la primăria capitalei, ca soluție de avarie în locul unui MRU total pierdut în ceața de la Arad? Iar Blaga… Ce mai poți spune despre președintele de partid Vasile Blaga într-o astfel de situație? Nici săracu’ Ion Diaconescu, tataia PNȚCD, n-a trecut prin așa ceva când îl lucrau nepoții pe la spate.
Comentarii prin facebook