“O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului. Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germane (…) Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere”. Am citat din “Manifestul Partidului Comunist” publicat în 1848 Karl Marx şi Friedrich Engels,. “Stafia”, la acea vreme, nu exista decât în fanteziile lui Marx şi Engels. Nu exista nicio amplă mişcare comunistă, dar cei doi, ca să dea greutate “stafiei”, susţineau că o întreagă Ocultă (nu lipsea nici atunci Papa!) s-a unit ca să o combată. (Nimic nu-i nou sub soare.) Poate de aici şi bancul de mai târziu cu ilegalistul comunist care se tot ascundea, deşi nu-l căuta nimeni.
Primele partide comuniste în Europa se înfiinţau abia în timpul sau după Primul Război Mondial, iar prima ţară în care bolşevicii luau puterea era Uniunea Sovietică, în urma unei lovituri de stat, disimulată în revoluţie, pe 7 noiembrie 1917. După al Doilea Război Mondial, comunismul a fost impus cu tancurile şi în alte ţări europene, printre care şi România. A urmat aproape o jumătate de secol de “război rece” între democraţia euro-atlantică şi blocul communist.
Până atunci, o altă excrescenţă malignă a istoriei, fascismul, cu diversele sale forme, apărea imediat după primul război mondial. În mai multe ţări a ajuns la putere, în altele a făcut ravagii. În România se instaura oficial în 1940, dar şi regimul autoritarist al lui Carol al II-lea nu se deosebea mult. În Europa va rezista până în deceniul VIII, ultimele ţări fasciste fiind cele din Peninsula Iberică, Spania şi Portugalia, precum şi Grecia. Atât comunismul, cât şi fascismul au fost exportate în aceasată perioadă, în toată lumea, din Asia, Africa, până mai ales în America Latină.
În Europa, după astralul an 1989 se instaura democraţia în mai toate ţările. Mai anevoios, precum în România, sau mai rapid. Dincolo de zecile de milioane de morţi şi atrocităţi nemaivăzute, cele două regimuri totalitare au falimentat şi din punct de vedere economic, aducând sărăcie, foamete, frig. Formula de succes care a scos aceste ţări din mizerie, fie că a fost vorba de cele ex-comuniste, fie de fostele regimiri fasciste, s-a numit Uniunea Europeană. Aşa, cu toate hibele ei, cu toată birocraţia, Uniunea a adus prosperitate şi lumină acolo unde zeci de ani a întronat Întunericul.
Dar scurtul „veac al lui Pericle” pare să se apropie de final. Zguduită atât din interior, cât şi din exterior, Uniunea Europeană se clatină. Din nou, un vânt rece bate prin Europa. Iniţial a venit din Est, din veşnic expasionista Rusie, “Regatul lui Morgoth”. Sigur că fără zecile/sutele de mii de idioţi utili şi vânturarea teoriilor conspiraţiei, nu era îndeajuns. Camuflată sub titulatura de “suveranism”, această mişcare are multe caracteristici, atât de ale fascismului, cât şi ale comunismului.
Într-o furtună perfectă, un vânt la fel de rece vine şi de peste ocean, odată cu revenirea la putere a narcisistului dezaxat Donald Trump, un dement cu apucături de smardoi mondial. Care nici n-a ajuns bine pe tron, că şi-a anunţat pretenţii revizioniste: Canada, Groenlanda, Panama etc., dând astfel apă la moară celuilalt monstru, de la Est. Bufonul său, Elon Musk, a început să facă şi să desfacă guverne pe Bătrânul Continent. “Pământul de Mijloc”, Europa democrată, a ajuns între răsuflările îngheţate ale lui Sauron şi Morgoth. Winter is coming!
Pe acest fond, care este situaţia din România? Evident că acest val izolaţionist a ajuns şi la noi. Ajutat de o guvernare cleptocrată şi kakistocrată. Poate norocul nostru este că această mişcare este foarte scindată. Ce lideri avem? Un nebun care vântură viziuni mesianice, admirator al lui Ceauşescu, dar al şi al Legiunii, un derbedeu de galerie, o isterică, dar se pregăteşte şi un fost premier mitoman şi arogant. Inclusiv cele două mari televiziuni care susţin acest val, ambele patronate de infractori, sunt scindate. Această fragmentare e partea bună. Partea proastă este că, prin tot ce face actuala guvernare, iar aici pun şi CCR, se bagă vânt din pupa pentru izolaţionişti.
Culmea, toţi aşa-zişii suveranişti iau lumină de la Trump, ba chiar îl imploră să intervină direct în România, să valideze sau să organizeze alegeri. Eventual să pună şi viitorul preşedinte. Păi, ori suntem suveranişti, ori orci ale lui Sauron! Ba mai mult, cel care vorbea de pace şi dezarmare, aplaudă apucăturile revizioniste ale monstrului din Vest, după ce le-a aplaudat şi pe ale omologului din Est. O altă lumină pentru aceştia este Viktor Orban, un “troll” care-i slujeşte şi pe Sauron şi pe Morgoth, având viziuni iredentiste, precum “stăpânii” săi. Iar o ţintă a revzionismului său este chiar România. De noaptea minţii, “patrioţii” noştri îl admiră.
Mai avem o şansă? În niciun caz cu alte Iohannis, Ciolacu şi oastea lor de strânsură, care nu înţeleg sau se fac că nu pricep nimic din ce se întâmplă în jur.
Comentarii prin facebook