După accidentul electoral de la finele anului trecut, reglarea neconvingătoare a deficitului bugetar cu eforturi istovitoare din partea populației, incertitudini peste incertitudini în taxe și impozite, în ceea ce privește stabilitatea și securitatea statului, la care s-a mai adăugat și fisura în conducta de la blocul explodat din Rahova, sociologii de la INSCOP spun că în România se poate lansa avertisment de cod roșu pentru mișcări sociale. Că stăm pe o bombă pentru care fitilul este tot mai scurt, iar surse de foc tot mai multe.
Rău am mai stat în multe ocazii după 1989. Crize economice am mai avut, corupția le-a fost dragă întotdeauna, opoziția mereu s-a prezentat alegătorilor ca o soluție pentru toate problemele, însă acuma e ceva mai special. Mesajul inflamator vine mai ușor, vine din mai multe direcții și vine mult mai bine țintit. Poate că trăim cel mai periculos moment după revoluție și partea responsabilă a statului român, a clasei politice nu dă niciun semn că pricepe situația și are mintea limpede să stabilizeze țara.
Un studiul INSCOP dat publicității zilele trecute ne spune că ”70% dintre români cred că legea NU este aplicată în mod egal pentru toți cetățenii”, că „75% consideră că succesul unora este rezultatul unui sistem corupt sau nedrept”, că „50% spun că principala problemă a României este corupția care amplifică nedreptățile din societate”, că „75% cred că cei care reușesc în România nu sunt neaparat cei mai capabili, ci cei mai conectați”, că „60% simt că alții au fost ajutați pe nedrept în timp ce ei au fost ignorați”, iar „70% mai spun că statul poartă o mare parte din vină pentru situația lor actuală”.
Bine, oamenii au mai răspuns ISCOP că „70% apreciază că sistemul în România este construit astfel încât să te țină pe loc”, ceea ce este deplasat. Poate că o fi el așa construit statul, dar rezultatele au arătat că nu am stat pe loc, ba din contra, că am depășit țări care nici ele nu au stat chiar pe loc, cum sunt Grecia, Croația, Ungaria. Dar uitați-vă la cele șase răspunsuri alarmiste de mai sus. Cui îi vin ele „mănușă”? Am putea spune că tuturor partidelor mainstream dealungul anilor, doar că numai unuia i se potrivește perfect funcția de generator al unei astfel de crize. Da, PSD-ului.
Acestui partid i se poate atribui și treaba cu statul făcut parcă pentru a conserva „statul pe loc”. Zilele acestea o confirmă din plin cu un președinte executiv din altă generație, dar cu mare grijă la o categorie aparte de alegători. O parte dintre ei au plecat deja spre AUR. Ceilalți rămași nu vor mai avea mult statutul ăsta. ”Statul pe loc” nu mai avantajează PSD. Partidul ăsta putea face mult mai mult bine decât a făcut rău, dacă ar fi avut mai multă voință politică și deschidere pentru reformă. PSD nu mai poate sta pe loc cum vrea Olguța Vasilescu și cum l-a convins dumneaei pe viitorul președinte să își dorească și el cu ardoare treaba asta.
PSD ori se modernizează și participă la reformă, ori dispare, căci cei care nu vor reformă au pus ochii pe un alt partid care nu o dorește cu un mult mai mare succes decât PSD. Doar că acel partid nu mai este un „stat pe loc”, ci mai degrabă „un capăt de linie” pentru toată țara. PSD nu se mai poate profila răul mai mic decât răul cel mare, cum ne-am obișnuit să votăm în ultima vreme, căci are alegători pe care așa i-a educat: să nu deosebească binele de rău, logicul de ilogic, realizabilul de irealizabil, patriotismul de trădare.
Comentarii prin facebook