În mod cert, Societatea Timișoara a fost și este una dintre organizațiile non-guvernamentale cele mai importante și respectabile din România. Chiar dacă nu numărul liderilor ei s-a mai subțiat în timp, societatea are în spate o istorie bogată de 22 de ani, fiind născută din celebra Proclamație de la Timișoara. De-a lungul timpului a avut și partizanate politice, dar să-i spun așa pozitive. S-a plasat tot timpul de partea partidelor democratice, în detrimentul celor cu clară sevă totalitaristă sau pre-decembristă. S-a luptat pentru demascarea foștilor securiști și activiști comuniști, militând pentru Legea lustrației. S-a poziționat de-a lungul timpului drept un ONG care și-a făcut un stindard din apărarea statului de drept și a democrației.
Ultimele evenimente din România au scos din nou în față – chiar și la nivel național – Societatea Timișoara. Absolut binevenită ieșirea în stradă și protestele împotriva unor decizii la marginea legii sau dincolo de lege luate de USL în parlament. Spiritul Timișoarei împotriva unor decizii nedemocratice trebuia zgândărit. Numai că de la protestele împotriva unor măsuri mitocănești s-a ajuns la slogane pro-Băsescu. Dacă rămânea la o poziție împotriva acaparării statului de drept de către hoardele USL, demersul Societății Timișoara era de lăudat.
Însă în războiul dintre parlament și președintele suspendat nu avem de-a face cu o luptă între diavoli și îngeri. Ce a făcut USL în câteva zile a făcut și Băsescu în timp. Atacurile la adresa statului de drept și a democrației nu au fost inventate de USL. Iar exemple sunt cu duiumul. Legea lui Băsescu și a PDL de alegere a primarilor într-un singur tur de scrutin nu are nimic de-a face cu democrația, ci numai cu niște calcule electorale. Intenția lui Băsescu și a PDL de-a face un talmeș-balmeș electoral, amestecând alegerile locale cu cele parlamentare n-aveau de-a face nimic cu democrația, ci mai degrabă cu o posibilă fraudă electorală.
Numărarea voturilor de către Roberta Anastase n-avea nimic de-a face cu statul de drept, ci mai degrabă – dincolo de ilegalitatea crasă – cu un autoritarism gregar de genul „fac ce vrea mușchii mei”. Atacurile continue ale lui Băsescu la adresa parlamentului și a clasei politice – așa cum este ea – n-are nimic de-a face cu democrația, ci cu un totalitarism de genul Lukashenko. Încălcarea flagrantă a regulilor parlamentare pentru înființarea grupurilor UNPR în Senat și Camera Deputaților nu a fost nici pe departe o decizie democratică, ci o mișcare grobiană de atragere a unor trădători ca vocație. (Apropo: probabil generalul-izmană Oprea Gabriel era bun și democrat când era alături de Băsescu, respectiv rău și nedemocrat când era împotriva acestuia). La toate acestea Societatea Timișoara n-a zis nici pâs.
Aceeași societate a semnat, pe foarte bună dreptate, un protest împotriva plagiatorului Victor Ponta. A făcut la fel și cu fostul ministru al Învățământului, Ioan Mang. Dar n-a zis nimic de posibilul plagiat al Codruței Kovesi. Da, fiindcă Societății Timișoara îi este extrem de greu să fie obiectivă. Poate și pentru faptul că are o relație specială cu Monica Macovei, cea căreia i-a subînchiriat un spațiu la limita legii. Dincolo de faptul că a fost un procuror comunist, Macovei este unul dintre cei mai mari talibani ai PDL-ului și o susținătoare fără menajamente a președintelui suspendat. Personaj coborât parcă din zilele Terorii lui Robespiere, dna Macovei are atâtea tangențe cu democrația câte are EBA cu limba română. Se pune atunci următoarea întrebare: după 22 de ani, să apere Societatea Timișoara teza din 1990 a lui Ion Iliescu privind „despotul luminat”? Problema este că un despot, oricât ar fi el de luminat sau chiar răsluminat, e departe de-a fi și democrat.
Comentarii prin facebook