Mult timp a trecut de la ultima descălecare a lui „Iancu de Timişoara” în cetatea fotbalului de pe malul Begăi. Dar, de aceasta dată, boss-ul alb-violeţilor a venit cu noroc. Cu Magera şi Curtean indisponibili, Contra s-a văzut nevoit să înceapă, din nou, cu Goga titular, spre disperarea contestatarilor „Poetului”. Prezenţa „nesimţitului”, cum i-a spus Iancu, s-a dovedit decisivă.
Poli joacă aşa cum ne-a obişnuit. Şters, tern, fără vlagă şi, aparent, fără idei tactice dosebite. Baza stă în glezna lui Zicu, viteza lui Helder sau vreun rătăcit moment de inspiraţie al lui Axente. Care vine repede şi, pe un culoar găsit de vârful timişorean, se interpune ca un munte Kuciak, dar Marius Avram nu sesizează un penalty ce se vede de pe Himalaya. Iancu fierbe în loja de pe „Dan Păltinişanu”. Spunea Contra, acum vreo două săptămâni, că îi tremură funduleţul la fiecare fază fixă dictată împotriva echipei sale, iar de ce i-a fost frica n-a scăpat. Chiar dacă se apără suplimentar, şi cu atacanţii, Vasluiul marchează, după ce Papp şutează imparabil de lângă vârful Axente. Revine Poli? Eterna întrebare. Revine, cu ajutor mult din partea lui Cânu, care dă în glezna lui Zicu mai tare decât într-un duşman. În sfârşit, Avram arată puncul cu var şi timişorenii egalează. Zicu, normal. Poliştii forţează victoria în repriza secundă, dar Zicu, tot el, tot timpul el, vede roşu după un dos de palmă dat aceluiaşi Papp. Multi se gândeau că e bun şi un egal. Nu şi Goga, care parcă vrea să-i demonstreze lui Iancu că mai ştie joaca. Asalt consistent al moldovenilor la poarta lui Pantilimon, dar e inutil. Poli bifează al 14-lea meci fără înfrângere în acest sezon, iar Contra zâmbeşte fericit. Îl aşteaptă Urziceniul, unde pierde cine nu se aşteaptă.
Comentarii prin facebook