Zâmbete amare articole

Asa grait-a Obi Wan Kenobi

N-au adus niciun sfanț pentru Timișoara sau Timiș. Nu și-au legat numele nici de cel mai insignifiant proiect. (Așa șturlubatic cum e, Alin Popoviciu măcar și-a legat numele de vrăjitoare și ghicitori în stele.) În momentul votării bugetului n-au produs niciun amendament pentru colegiile unde au fost votați. Nici măcar declarații politice sau interpelări privind Timișul sau Timișoara n-au fost în stare să producă.

ACS Poli nu e Robu!

Așadar, revenirea fotbalului timișorean în primul eșalon se va produce într-un meci cu eterna rivală Dinamo. Coincidență cu valoare de simbol, ultimul meci al lui Poli în prima ligă, în urmă cu doi ani, a fost tot cu Dinamo, timișorenii impunându-se atunci cu 4 – 1. Despre o anumită filiație dintre echipa de acum doi ani și cea din prezent e mai greu de comentat.

Baiete, inc-o tura de palmieri!

În urmă cu ceva timp, primarul Nicolae Robu a plantat vreo 40 de palmieri în centrul urbei. Deloc mișcat de bășcălia națională care a urmat, dl Robu a găsit de cuviință să mai facă cinste timișoreanului cu o porție bună de arbori exotici. C-așa i s-a părut lui „că este bine”. Precum Dumnezeu în momentul Facerii, Robu nu are nevoie să-i spună cineva dacă e bine sau rău un anumit lucru.

Cum te mai transforma Opozitia; studiu de caz, Adrian Orza

Faptul că, odată ajunși la Putere, cei mai mulți politicieni suferă transformări radicale din toate punctele de vedere e deja un lucru binecunoscut. În afara unor mutații radicale de comportament, dar și psiho-sociale, odată ajunși la putere, unii cunosc metamorfoze inclusiv fizice. Din oameni decenți, unii chiar smeriți, ei ajung aroganți, sfidători, trufași, chiar nesimțiți.

Primarul Robu, fata in fata cu reactiunea presei

Nu mai este un secret că, de o perioadă încoace, relațiile primarului Nicolae Robu cu o mare parte a presei (aș spune și cea mai importantă, dacă vorbim de site-uri de știri) s-au cam deteriorat. Asta, ca să folosesc un eufemism, fiindcă mai degrabă relația arată ca un conflict. Ba uneori s-a ajuns chiar la răbufniri reciproce de ură. Un lucru care nu e taman ortodox, nici din partea presei, dar nici din partea primarului.

Timisoara, scoasa la mezat

Din momentul în care Traian Stoia a aterizat pe scaunul de viceprimar, despre Timișoara nu se mai vorbește ca despre un oraș. Un mare oraș, cu pretenții de Capitală Culturală Europeană. Timișoara a devenit, în discursurile lui Stoia, o imensă plăcintă care trebuie împărțită în sute de felii, mai groase sau mai subțiri, și apoi vândute cui trebuie.

Tovarasul Ilici

Din când în când, mai apare pe la televizor un bătrânel sfătos care pare să se priceapă la absolut toate lucrurile din lume. Dă povețe, face caracterizări, își dă cu părerea etc. Mai că ți-ar fi simpatic, măcar prin prisma vârstei, dacă n-ai ști ce se ascunde sub zâmbetul său întins de la o ureche la alta.

Decat cu descentralizarea lui Dragnea, mai bine fara

Într-un fel de simulacru democratic, la finele săptămânii trecute, vicepremierul Liviu Dragnea a tras o raită prin Timișoara ca să ne spună cum stă treaba cu regionalizarea României. Toate bune și frumoase, un singur lucru lipsind din acest exercițiu de imagine. Și anume, care este intenția reală a Guvernului USL în privința regionalizării.

Politist si interlop

Fără îndoială, principalul eveniment al săptămânii în Timișoara, eclipsând până și palmierii sau metroul primarului Robu, a fost arestarea liderului interlop Sorin Udrea și a unor locotenenți de-ai săi. Fiindcă există o parte a orașului unde, dacă nu-l cunoști pe Udrea sau măcar să fi auzit de el, n-ai cultură generală.

Timisoara nu merita metroul lui Robu!

Indubitabil, timișorenii nu-și merită primarul! Aici s-a cam ajuns după aproape un an de mandat al lui Nicolae Robu. Iar de aici încolo există doar două variante. Ori timișorenii își revizuiesc comportamentul față de primar, ori acesta din urmă are toate motivele din lume să fie iremediabil supărat pe locuitorii de pe malurile Begheiului.

De ce isi duce Ponta copiii la o scoala privata

Nu cu mult timp în urmă, deBanat prezenta cazul unui elev de la Liceul de Arte care perturba cursurile, deranjând atât colegii, cât și profesorii prin aceea că… se masturba în timpul orelor. Și nu o dată, de două ori, ci aproape zilnic. Unii „deontologi” ai presei au ripostat că un astfel de articol nu înseamnă presă. Deși subiectul pare mai degrabă de domenul tabloidelor, prin urmările lui cred că poate provoca și o discuție extrem de serioasă.

Mos Stoia si nea Jean – tusea si junghiul din coastele lui Robu

De multe ori poziția primarului Nicolae Robu nu ar trebui invidiată. Și nu vorbesc aici doar de presiunile care se exercită asupra lui pentru tot felul de chestiuni, de la contracte, licitații, lucrări până la recepționări de lucrări. Dar când ai doi principali colaboratori (sau cel puțin așa ar trebui să fie) precum viceprimarul Traian Stoia și secretarul Ioan Cojocari, nu ești nici pe departe într-o situație extrem de agreabilă.

Memoriile lui Ciuhandu: vom afla cum s-a transformat un primar rezonabil într-unul blazat?

Fostul primar al Timișoarei, Gheorghe Ciuhandu, a devenit scriitor. În 10 iunie, el își va lansa volumul de memorii „16 ani în slujba Timișoarei”. Una peste alta, o apariție bine-venită și probabil așteptată de multă lume. Iar dacă ea va fi și sinceră, ar fi chiar de aplaudat.

De ce-or fi vrand Stoia/Cristestii birturi in parcuri?

La început părea doar o idee trăsnită a noii administrații, în lipsa unor proiecte reale și temeinice. Apoi, s-a dovedit că nu e o glumă, poate doar una extrem de proastă pe care actualii edili țin morțiș s-o pună în practică. Și mă refer aici la controversatul proiect de amenajare a unor terase/birturi în parcurile din oraș. De parcă marea problemă a Timișoarei și timișorenilor e lipsa cârciumilor.

De ce trebuie aplaudata condamnarea lui Gigi Becali

S-a crezut trimisul extraordinar și plenipotențiar al lui Dumnezeu în România. Discuta zilnic cu Dumnezeu – cel puțin așa afirma – înțelegându-se în varii probleme, chiar și schemele de joc ale Stelei. Se credea deasupra tuturor lucrurilor, un „războinic al luminii” fugit însă de la școală, dar și de cei șapte ani de acasă. Inunda spațiul public cu mojiciile sale.

„Dumnezeu nu e mafiot”, dar pentru slujitorii Lui nu bag mana în foc

Preocupările șefilor din Mitropolia Banatului sunt pe zi ce trece tot mai diverse. După ce au alocat 100.000 de euro (dintre care 50.000 de la primărie) schimbării treptelor Catedralei (fără ca nimeni să înțeleagă de ce atâta risipă!), acum s-au pus și pe cenzurat. Popilor nu le place titlul piesei de teatru „Dumnezeu e un mafiot”, care se joacă pe scena Naționalului timișorean.

Ilie Sarbu, intre bodega si Hotel Timisoara

Gata, pe mine cel puțin, Ilie Sârbu m-a convins. Nu-i place politica de bodegă și gata! Având și o anumită vârstă, omului nu-i mai cad bine la lingurică micii, ceafa la grătar, șprițul sau berea la halbă. Așa că preferă politica cu dichis, de restaurant de fițe cum e cel de la Hotel Timișoara. Ei, aici să tot faci politică înaltă, cu salate de anghinare, fructe de mare, apă plată și multă lămâie.

Timisoara – capitala culturala a „jupanilor” Cristescu si a crasmelor din parcuri

Sub înțeleapta și luminoasa conducere a lui Emil Cristescu, cel cu care peste ani ne vom lăuda nepoților că i-am fost contemporani (apud Traian Stoia), în urbea noastră există un fel de asociație care și-a propus să facă din Timișoara capitală culturală în anul 2021. Asociația funcționează de vreo doi ani, perioadă în care a reușit să producă o siglă.

Poli are promovarea, dar ce face cu ea?

Indiscutabil, chiar dacă mai sunt câteva etape de jucat, ACS Poli a promovat în prima ligă a țării. E drept, șontâc-șontâc, dar obiectivul fixat în toamnă a fost astfel îndeplinit. Unii vor spune că era și greu să ratezi promovarea dintr-o serie în care cele mai multe echipe trăgeau mai degrabă să nu moară, decât să promoveze, pe post de sperietoare fiind o „măciucă” de prin Oltenia.

Top