În urmă cu exact zece ani, în primăvara lui 2004, scriitorul și dascălul universitar Mircea Mihăieș era atacat la modul cel mai grobian posibil în oficiosul de la acea vreme al PSD Timiș. Era în plină epocă Adrian Năstase, o perioadă în care libertatea presei în România ajungea la genunchiul broaștei. Apoteotic, articolul se termina cu o amenințare cu moartea la adresa cunoscutului intelectual timișorean. El era astfel judecat, condamnat, urmând să fie și executat pentru „vina” că nu ridica ode Regimului Năstase. „Acest fanatic grăsuț, cu șolduri late, practică același și același tip de discurs din 1990 încoace. (…) Pe alde Mihăieș să-l lăsăm așadar în singurătatea și izolarea lui. Conectat la aparatele lipsei de realism și năucelii politice, poate că va respira artificial și vom reuși să-l păstrăm în viață. Până după alegeri”, era verdictul dat în ziarul patronat atunci de mai mulți lideri ai PSD Timiș.
Ideea transmisă era cât se poate de transparentă: scriitorul era lăsat în viață până după alegeri, adică să vadă „marea victorie” a partidului unic, urmând să fie „decuplat” ulterior de la „aparate”. Într-un stil pur mafiot, numărul de ziar cu articolul în cauză i-a fost strecurat scriitorului pe sub ușa de la apartament. Articolul cu pricina a stârnit un mare scandal în epocă, dar fără urmări clare. S-a întâmplat însă ca PSD și Adrian Năstase să piardă alegerile, iar Mihăieș a fost „lăsat” să trăiască. Pe atunci Victor Ponta umbla cu șepci maoiste pe cap și se declara un mare admirator al criminalului Che Guevara. (Un individ atât de sângeros și scelerat c-a ajuns să fie repudiat chiar și de Fidel Castro, care l-a trimis la moarte în Bolivia.)
Inspirat probabil de Guevara, Ponta se luptă și acum cu fasciștii, moșierii sau burghejii. Și iată ce spune la exact un deceniu de la articolul din oficiosul PSD Timiș. „Erau acolo persoane (la ICR – n.a.) care au făcut deseori declarații și au exprimat opinii anti-românești, chiar fasciste, nu exagerez, pentru că dacă vă uitați la domnul, e un domn Mihăieș, dânsul e de extremă dreapta, e un fascist bătrân așa, că nu credeam că mai există neonaziști în Europa, uite, există și în România”, grăiește „guevaristul” de serviciu. Nu mai e vorba de o amenințare cu moartea, dar discursul este asemănător cu cel din urmă cu un deceniu, există aceeași violență de limbaj, atingând inclusiv probleme fizice (atunci Mihăieș era „grăsuț”, acum e „bătrân”).
Nu mai vorbesc de schema de gândire primitivă de extracție bolșevică: „cine nu e ca noi e fascist, legionar, neonazist”. (Așa cum la Antena 3, cine nu-l pupă în cur pe Felix, musai e băsist.) Vă amintiți, în 1990, „Tătucul” lui Ponta, Ion Iliescu, vedea la tot pasul rebeluni legionare? Problema e însă alta. Aceste similitudini arată că oricine mai crede că PSD s-a reformat și nu mai e același din 2000-2004 se înșală amarnic. Așa cum i s-a întâmplat, de exemplu, lui Crin Antonescu, convins, într-o vreme, că e altceva….
Comentarii prin facebook