Daca nici smenul dintre Stoia si Cristesti nu-i conflict de interese….

Aparent, viceprimarul Traian Stoia pare un bătrânel de treabă, care, pe lângă pensie, și-a mai tras un job part-time. Asta ca să nu stea acasă și să-l cicălească soția cât e ziulica de lungă. Ar fi aici o mică problemă că job-ul e la primărie și nu prea e part-time. Cel puțin prin fișa postului de viceprimar. Fiindcă bătrânelul în cauză e taman viceprimarul Timișoarei. Ei bine, pe lângă vânturile pe care le mai scapă pe holurile sau birourile din instituție, bătrânelul acesta pozează și într-un mega-erou, desprins parcă din benzile desenate. O mixtură între Rahan și Batman, toată lumea minunându-se de vitejiile sale. Bine, în asta pozează, că dacă vorbim de mixturi, personal mi se pare mai degrabă o combinație de Moș Teacă și Ghiță Pristanda.

În fine! În timp ce scoate ochii mas-media cu războaiele pe care le duce cu te miri cine, de-ar fi invidios și Don Quijote de unde găsește atâția dușmani, în spatele ușilor închise bătrânelul face tot felul de mișmașuri și șmenuri mai mult sau mai puțin penale. Ne amintim modul în care a pregătit vânzarea sediului PSD la preț de butic în Piața 700. Nu i-a ieșit atunci șmenul, din cauza votului unui consilier. Și acea afacere dubioasă putea fi foarte bine catalogată drept conflict de interese, atâta timp cât viceprimarul Stoia este și vicepreședinte la PSD Timișoara. Redusă la câteva cuvinte, rezulta că, viceprimarul Stoia îi vindea politicianului Stoia un bun al orașului pe un preț de tot rahatul.

Dar acel șmen a fost nimic pe lângă tunul pe care l-a pregătit în decembrie 2013. În perioada în care oamenii se pregăteau de Sărbătorile de iarnă, bătrânelul punea la cale unul dintre cele mai flagrante șmenuri posibile. Respectiv, în calitate de responsabil cu terenurile municipalității, semna un document prin care cerea reducerea chiriilor și – mai mult – anularea facturilor emise pentru trei firme și o persoană fizică. Mai exact, el cere ca în aceste cazuri să nu se aplice o hotărâre CLT, prin care se majorau chiriile din oraș. Din cele trei firme, două aparțin fraților Emil și Marius Cristescu și totalizează nu mai puțin de șapte terenuri însumând 36.171 mp. Respectiv peste trei hectare și jumătate de terenuri aflate în Timișoara. Trecem aici peste faptul că persoana fizică în cauză, Adrian Pau, este consilier județean PSD, coleg de partid cu Stoia. Deși și acest lucru spune multe despre isprava viceprimarului! Și nu este un secret pentru nimeni că Stoia este asociat cu frații Cristescu, fiind și angajatul lor în trecut. (Și acum, ca viceprimar, circulă cu un automobil de la Bega Grup.)

Mai bine zis, Cristeștii sunt stăpânii lui Stoia, ei parașutându-l de fapt în primărie pentru a le rezolva problemele. Ceea ce bătrânelul și face, fără nici cea mai mică jenă. E deja celebră și declarația sa că e extrem de mândru pentru faptul că e „contemporan” cu frații. „Mândrie”, care tare ar mai trebui investigată acum de oamenii legii. Fiindcă aici avem de-a face cu un caz clar de trafic de influență și conflict de interese. Dacă nu și ceva mai mult. Respectiv, Stoia, în calitate de angajat al primăriei, semnează niște facilități materiale, prejudiciind bugetul municipalității, pentru asociații săi de la firmă. Mă rog, stăpânii săi. Ceva mai limpede nu există. Alo, DNA, parchete, INA, ce naiba mai așteptați?!