Șansele ca ACS Poli să se mențină în prima ligă sunt din acest moment iluzorii. O fi murind ea, speranța ultima, dar e bine să fim și realiști. În mod normal, această retrogradare nu ar trebui să fie o tragedie, un capăt de țară. Au gustat din astfel de eșecuri cluburi mari la nivel mondial. Juventus ia campionat după campionat după un an în liga a II-a. Au mai căzut în trecut și Milan, și Monaco, iar Glasgow Rangers a luat-o din liga a IV-a. Problema este alta. Și anume, dacă autoritățile locale vor mai susține financiar acest proiect, care a dezamăgit pe multă lume. E clar că în actualul context politic dat de „divorțul” dintre PNL și PSD, primarului Nicolae Robu îi va fi mult mai greu să obțină bugetarea echipei.
Dar principala întrebare este dacă se mai dorește fotbal în Timișoara. Dacă răspunsul este nu, asta este. După o tradiție de mai bine de un secol, Timișoara va ajunge în subsolul fotbalului românesc. Dacă răspunsul este da, trebuie acceptat și faptul că echipa are nevoie de o finanțare de la bugetul local și, eventual, județean. Discuții despre magnați care dau târcoale clubului pentru a-și investi aici banii sunt povești de adormit copiii. E clar că e nevoie de un ajutor bugetar. Oricum, mai mic în liga a II-a. Apoi, trebuie transformată toată degringolada cu pretenții de club într-o organizare pe model profesionist. Și nu e foarte complicat.
Trebuie spus că Robu a fost și promotorul proiectului ACS Poli, dar este și unul dintre principalii vinovați pentru eșec. El este cel care a întreținut debandada din club, nefăcând niciun gest pentru a-i pune capăt. A intervenit doar atunci când era prea târziu, iar răul fusese făcut. Dacă proiectul va fi luat de la capăt, trebuie intervenit imediat la club. Trebuie desființate toate comițiile și comitetele de sinecuriști care își dau cu părerea în jurul echipei. Dacă Robu vrea să ajute foste glorii ale lui Poli, să le facă rente viagere votate în consiliul local, nu să încarce cheltuielile clubului cu tot felul de salarii pentru diverși indivizi care nu fac nimic. În cel mai bun caz, fiindcă unii iau bani ca să facă rău. Așa sărac cum este, clubul își permite încă luxul să plătească un salariu de 6.000 de euro pe lună unui fost antrenor, ajuns vicepreședinte, singura condiție fiind ca să nu facă nimic.
Organigrama trebuie simplificată, iar răspunderea să aparțină unui singur om, căruia să i se dea voie să-și facă echipa. Pe criterii stabilite de el, nu pe baza unui algoritm politic, cum s-a făcut până acum. Dacă Ioan Timofte dorește să continue, poate fi persoana potrivită să o ia de la capăt cu întregul proiect. Primăria trebuie să asigure un buget și un obiectiv, iar managerul să se oblige să-l îndeplinească. Nu-l îndeplinește, demisia. Dar conducerea clubului trebuie depolitizată și dezbărată de tot felul de elemente nocive. Dacă pălăria de antrenor de prima ligă mi se părea a fi prea mare pentru Dan Alexa, s-ar putea ca acela căruia i se spunea „Chirurgul” să fie soluția optimă pentru eșalonul secund. Mai ales că din vară poate reveni și în iarbă. Evident, trebuie restructurat și lotul, dar e treaba lui Timofte și a lui Alexa, iar nu a primarului.
Și încă ceva. Robu ar cam trebui să rupă pisica în relația cu amicul său Marian Iancu. Devenit un fel de „guru” al fotbalului timișorean prin declarații, interviuri, ieșiri în decor, giuleșteanul face numai și numai rău echipei. E drept, el are meritul de-a fi făcut aici o echipă mare, dar la fel de vinovat este și pentru actualul dezastru din fotbalul timișorean. Să plece învârtindu-se și să ne lase în pace! O ultimă condiție este ca primarul s-o lase mai moale cu intervențiile sale de Gigi Becali pe bani publici. Singura sa treabă ar trebui să fie aceea de-a asigura un buget decent echipei, iar în rest, să se ocupe de oraș. Că are destule probleme Timișoara, în afară de fotbal. Fiind îndeplinite aceste condiții minime, revenirea după numai un an în prima ligă este ca și asigurată.
Comentarii prin facebook