Marilen Pirtea este rectorul Universității de Vest Timișoara. De fapt, este cel mai tânăr rector al unei universități de stat din România. E drept, aici trebuie privit cu circumspecție, fiindcă nu se știe câte merite a avut el la alegeri și câte fostul rector, Ioan Talpoș, care i-a lăsat moștenire funcția. Încă de la preluarea mandatului, dl Pirtea a lucrat foarte mult la propria imagine. La UVT e un continuu joc de imagine avându-l în prim-plan pe rector. O poleială care ascunde faptul că totul a rămas anchilozat în insituție. Și sunt destui dascăli care ar putea spune multe despre acest subiect.
Dar nu vor s-o facă, fie că le este teamă, fie că nu le place tămbălăul. Fiindcă dl Pirtea, în afara faptului că-i place să i se ridice statui, este și un tip autocrat, chiar arogant, mai ales în relația cu personalul auxiliar. În fine, poate cea mai bună imagine pentru universitate este gropanul din Complexul Studențesc, inaugurat cu mare fast în urmă cu aproape un an și unde cică ar trebui să se ridice niște cămine ca-n filmele americane. Dar a trecut un an și tot gropan e acolo și niște pompe care ar scoate cică apă din pământ. (Bine, un specialist în astfel de lucrări mi-a povestit că ce se întâmplă acolo e o metodă clasică de-a „sifona” bani executantul lucrării împreună cu comanditarul, atunci când finanțarea nu vine din buzunarul acestuia din urmă.)
Nu e însă treaba subsemnatului să judece modul în care este manageriată universitatea, să facă universitarii acest lucru. Mai interesant mi se pare faptul că, după atâtea ode în care s-a revăzut, dl Pirtea are mai nou și aspirații politice. Crede c-a făcut multe pentru mediul academic timișorean și vrea să facă la fel de multe (sic!) și pentru timișoreni. Cum altfel, decât din postura de parlamentar. În ce privește alegerea partidului, dl Pirtea nu are emoții, știe exact ce vrea. Adică n-are grețuri, nu se încurcă în doctrine politice, ideologii și alte finețuri de acest gen. De fapt, opțiunile sale politice sunt ghidate după principiul pe care se ghidează și badea Ion a Iloaiei din Văscăuți, care alege în funcție de greutatea plaselor pe care le-a primit de la un partid sau altul. Sau, ca să nu fiu așa rău, ca primarul din Dunga Boului, care pleacă de la un partid la altul, pe motiv că numai așa își poate ajuta comunitatea. În general, aceste plecări au un singur sens, și anume spre partidul aflat la putere.
Așa și domnul Pirtea se regăsește acum în PSD. După cum în perioada în care PDL era la putere era un apropiat al acestui partid. Ba se mai lăuda și cu prietenia/rudenia cu Vasile Blaga. De care se pare c-a uitat acum. Dl Pirtea a declarat deja că se va jertfi candidând pentru PSD pe Colegiul III deputățial, în cazul în care va primi fonduri pentru universitate. Care e diferența din „jertfa” lui Pirtea și cea a primarului care fuge de la un partid la altul invocând tot banii pentru comunitate? Și totuși, „jertfa” dlui Pirtea are o anumită limită. Și acea limită este modificarea legii actuale care stabilește o stare de incompatibilitate între funcția de rector și cea de parlamentar. Cum o să-i spunem acestui nou act legislativ? Legea Pirtea, Ordonanța Pirtea? Sau Legea care permite încălcarea altor legi? Nu de alta, dar parcă altele erau așteptările vizavi de mediul academic, decât față de clasa politică.
Comentarii prin facebook