Scriam în urmă cu două luni că alegerile pentru Colegiul III Timișoara reprezintă un test electoral extrem de important pentru primarul Nicolae Robu. Un test care vine exact la jumătatea mandatului său în fruntea Primăriei Timișoara. Fiind vorba de un sfert din oraș, testul este extrem de semnificativ, mult mai elocvent decât sondajele call-center, în care primarul spune că ar avea o cotă de încredere de peste 80%. E adevărat, nu candidează Robu personal, dar transferul de imagine al unui om care susține că se bucură de 80% cotă de încredere ar trebui să fie mai mult decât decisiv.
Sunt mulțumiți timișorenii de lucrările din oraș, de gratuitățile RATT, căldura de la Colterm, palmieri, parcuri, Timpark, ACS Poli etc.? Vor vota pentru candidatul PNL Viorel Coifan. Nu sunt mulțumiți, se vor îndrepta spre un alt candidat. Asta, apropo de Robu. Nu mai vorbesc de faptul că electoratul timișorean este considerat ca fiind tradițional de dreapta, un alt avantaj pentru deputatul liberal, dar nu foarte determinant. Și asta fiindcă există mai mulți candidați pe culoarul de dreapta. Oricum, Coifan a pornit campania electorală cu un avantaj consistent în fața contracandidaților săi.
Acutizarea conflictului la nivel național între PSD și PNL (care rămâne oricum principalul partid de opoziție ) a făcut din Colegiul III Timișoara un adevărat câmp de bătălie, un poligon de încercare pentru foștii parteneri din USL. Mai există duminică alegeri parțiale prin țară, dar acestea nu par să aibă importanța celor din Timișoara. Fiindcă, din orice parte ai privi, Timișoara a fost, este și va rămâne un simbol pentru România, oricât a fost vitregită de toate guvernările de la staânga la dreapta. Or, nu poți să pui pe același palier un colegiu din Sascut cu unul din Timișoara. Care poate fi mai important chiar și decât unul din București. Prin urmare, întregul PSD – și vorbesc de conducerea centrală a partidului – a pornit o adevărată ofensivă pentru a câștiga acest colegiu. Dacă inițial nu prea avea chef de victorie (fiind mai mulțumit cu funcția de director al Spitalului Județean), din cauza presiunii venite de la centru, candidatul PSD Florică Bîrsășteanu și-a luat în serios sarcina în ultimul timp.
Perioadă în care în Timișoara a devenit locul de aterizare a nenumărate figuri guvernamentale. Într-o singură săptămână, ministrul Eugen Teodorovici a venit de două ori în Timișoara. Oraș cu spirit antreprenorial, s-a considerat probabil că apariția acestuia ar fi cea mai oportună. Rând pe rând, au ajuns la Timișoara și ministrul Transporturilor, și al Educației, și al Muncii, și poate am mai uitat dintre ei. Cireașă peste tort, a venit și mega-premierul Victor Ponta, plimbat prin aceleași și unice fabrici de protocol. Nu mă opresc mult asupra miniciunilor uriașe pe care le-au devărsat guvernanții la Timișoara. Ca să mai crezi în ele trebuie să ai un IQ mai mic decât o găină beată. Bine, un electorat cât de cât normal ar trebui să sancționeze astfel de minciuni absolut flagrante. De exemplu, ministrul Eugen Teodorovici, a prezentat tot felul de cifre cu fonduri europene atrase. Adevărul este că în lunile aprilie și mai n-a intrat în România nici măcar un eurocent. La Ministerul Transporturilor nu există proiecte nici pentru 15% din fondurile pe care le-am putea atrage pe acest sector în acest an. Iar banii care au mai intrat în țară sunt pe proiectele fostei guvernări. Restul sunt baliverne care îngheață apele și în luna iulie.
În fine, aceste lucruri au mai puțină legătură cu subiectul alegerilor de pe Colegiul III. Unde am ajuns în preajma scrutinului? Culcându-se într-un fel pe avantajul mare din start, campania lui Coifan a fost mai puțin vizibilă, deloc spectaculoasă. În schimb, Bîrsășteanu a fost tot mai prezent pe zi ce trece. Pe principiul „Hoțul strigă hoții”, în startul campaniei, PSD-iștii au reclamat faptul că PNL va avea o campanie mega-costisitoare și extrem de agasantă. Or, acest gen de campanie a fost dus chiar de PSD. Tot în timpul campaniei, pentru Coifan a mai apărut o problemă. Astfel, o parte din voturile care aprioric mergeau la liberal pare să se fi îndreptat spre Daniel Funeriu sau chiar Ciprian Mihok. (Candidatul PDL pare să nu conteze decât în bisericile neoprotestante.) Mai punem la socoteală faptul că puterea de mobilizare a PSD este mai mare decât a PNL. Astfel că s-a ajuns ca Viorel Coifan să mai aibă doar câteva procente în fața lui Bîrsășteanu cu două zile înainte de alegeri. Ceea ce părea o formalitate pentru PNL s-a transformat într-o luptă destul de strânsă. Astfel că, dacă PNL pierde cumva alegerile, va fi o tragedie pentru întregul partid. (Crin Antonescu dădea joi PNL ca detașat câștigător în Timișoara). Dacă însă PSD va pierde, va fi un lucru absolut firesc. Totuși, aici e Timișoara!
Comentarii prin facebook