Una e să bagi la răcoare pentru câteva zile, până la recurs, patronul unei bune televiziuni de opoziţie, şi alta e să-l ascunzi puţin pe omul de afaceri care le-a dosit unor români fraieri nişte bani, sub paravanul legal al unui fond de investiţii. Una e ca suspectul să fie arestat de un preşedinte “dictator” şi “răzbunător”, alta e ca procurori profesionişti să ridice un individ “periculos” de inteligent pentru favorizarea infractorului Popa N., prins “cu treabă” prin Indonezia şi repatriat pentru executarea unei pedepse de 15 ani. Cum facem diferenţa? Ştiu cum o fac angajaţii trustului “Realitatea-Caţavencu”, că am lucrat şi eu în anii ’90 la ziarul lui Mujea Marcelini, când “odioşi” procurori şi “nemiloşi” poliţişti din “clanul” Pitulescu au efectuat o reglare de conturi, pardon, “atac politic la adresa unei publicaţii incomode”. Asta o desluşesc până la un punct, că te şi vezi şomer în astfel de momente, dar nu înţeleg cum au unii “civici” stomacul antrenat să sară, invitaţi sau neinvitaţi, în apărarea SOV-ului, consolidând moda de-a muşca cu nesaţ de posteriorul băsescului. Care e diferenţa între a defila încolonat la Parchet, cu alaiul PSD, să-i aperi pe numiţii Bivolaru G. şi Năstase A., şi a merge să faci coadă la televiziuni, să înfierezi mârşava “acţiune de intimidare” a adversarilor preşedintelui şi de “deturnare a atenţiei de la adevăratele probleme ale ţării”? Fie că subiectul luat în colimatorul Jutiţiei se numeşte Gigi B., Dan OTV, S.O.V. sau Liviu Luca, sindicalistul milionar în euro, a cărui anchetare începe să fie interpretată în branşă ca o presiune pusă de Putere pe mişcarea oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Bine, hai să nu mai deturnăm atâta atenţia şi să lăsăm să-şi facă Justiţia treaba, mă rog, sau ce-o face ea când e plătită cam degeaba de contribuabili. Căci bine spunea însuşi Sorin Ovidiu Vîntu când a fost săltat de anchetatori: „Sper din toată inima ca atunci când Băsescu va pierde prima bătălie, să îl văd în locul meu”. Excelent. Să intre fiecare unde merită, după o judecată corectă a magistraţilor. Dacă se poate.
* Hermes era socotit în civilizaţia greacă zeu al vântului, al comerţului, al câştigului rapid, al artei de a trage profit în dauna altuia
Comentarii prin facebook