Cu sau fără sondajele oferite de televiziunea Felixului, devine limpede că PDL se afundă tot mai adânc în rahat. Politic vorbind, electoral estimând, sociologic analizând şi psihiatric consultând, numai dacă Traian Băsescu ar fi devenit între timp vreun Vadim Tudor – mai tralala, hop ş-aşa! – numai atunci l-am putea suspecta pe şeful statului că nu este conştient de ce se întâmplă cu ţara, dar mai ales cu partidul pe listele căruia a fost ales. Ca animale politice ce sunt, Traian Băsescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta (hmm, în devenire, eventual) trebuie că şi-au făcut deja strategiile, analiştii de partid arătându-le ce trebuie să facă pentru binele partidului, dar şi, alternativ, pentru binele ţării, obiective care nu prea au cum să se suprapună în acest moment pentru niciunul dintre cei trei actori politici.
Poate doar în cazul PDL, plecarea de la guvernare ar fi un bine atât pentru partid, cât şi pentru ţară, binele aşteptat venind nu atâta din îndepărtarea unor gestionari confuzi, cât mai degrabă din descătuşarea tonusului populaţiei. Tocmai de aceea, încremenirea lui Băsescu în acest proiect pare de neînţeles sau eventual explicată prin faptul că n-are încotro. În ideea că plecarea PDL în Opoziţie ar expune liderii partidului la aprige cercetări penale pentru tunurile pe care le-ar fi dat. Personal nu cred în teoria asta, nu pentru că n-ar fi existat tunuri date de actualii guvernanţi, ci pentru că n-am vazut până acum în politica românească ca hoţ… pardon, corb la corb să-şi scoată ochii. La fel cum nu cred că, devenind preşedinte nejucător până la final de mandat, Traian Băsescu ar mai oferi motive constituţionale adversarilor pentru o nouă suspendare. Un abandon al PDL ar continua linia descendentă a partidului în sondaje până la un punct, dar democraţii ar putea spera ca noua alianţă PSD-PNL să nu ridice nivelul de trai într-un ritm la care visează poporul şi, oricum, nu cu metode mult diferite decât cele cu care au lucrat guvernele Boc, cu inevitabilele reduceri salariale, anulări de sporuri, tot tacâmul.
Continuarea declinului economic cu PSD şi (sau) PNL la putere, ipoteză deloc exclusă în actualul context economic, ar fi o mare complicaţie şi pentru cele două partide, motiv pentru care o ofertă venită în această iarnă de la Băsescu pentru schimbarea puterii este, mai degrabă, un cadou otrăvit decât o mare bucurie pentru actuala Opoziţie. Mai ales că un astfel de „cadou” în niciun caz nu poate fi refuzat de PSD şi PNL, într-un moment în care aşteptările populaţiei sunt maxime pentru noua formulă politică. Fără să facă nimic până în campania electorală – căci, ştie Crin, numai cine nu munceşte nu greşeşeşte – liderul liberal are şanse tot mai mari să devină din Opoziţie al cincilea preşedinte „Escu” al României, ipostază în care nu prea se află şi Victor Ponta, logic, obligat să recupereze în faţa liberalului şi să-şi consolideze totodată poziţia într-un partid în care pericolul stă ascuns după fiecare lider învechit, iar foamea de „stimulente” în rândul activului e mare, chiar mai mare ca la Finanţe.
Comentarii prin facebook