Despre UDMR, numai de bine

De-a lungul anilor, politicienii din UDMR au fost prezentaţi drept nişte modele dezirabile pentru politicienii din, să-i spunem, partidele româneşti. Cică au onoare, au cuvânt, sunt oneşti bla-bla-bla. Chiar dacă nu erai de acord cu ei, măcar trebuia să-i respecţi. Că doar sunt urmaşii lui Istvan Kiraly, nu nişte pramatii dâmboviţene, nu-i aşa? Pentru aceste aşa-zise calităţi, la urma urmei normale (dar ce să facem, în România aplaudăm întotdeauna dacă trenul vine în gară la ora fixă!), udemeriştilor li s-au trecut multe cu vederea. În primul rând, că marea lor strategie politică însemna şi înseamnă un singur lucru: participarea la guvernare. Şi aici nu s-au lovit niciodată de prejudecăţi doctrinare. Frecţii! Pentru gulaşul guvernării nu s-ar fi dat la o parte să facă alianţă nici cu PRM-ul lui Vadim Tudor. Am înţelege cu toţii că astfel „se sacrifică” şi mai tare pentru populaţia maghiară. Că „sacrificiul” ăsta vine odată cu sacrificarea pădurilor din inima României cu drujba lui Verestoy Attila, nici că mai contează. Apoi, liderii UDMR au „prinţipii” înalte. Un astfel de „prinţipiu” este şantajul. Exact, „onorabilii” lideri UDMR practică şantajul direct, la sursă, fără menajamente, ca orice gherţoi care trăieşte din aşa ceva. Cum a fost cu Legea educaţiei. Mai mult, în momentul în care legea era la Curtea Constituţională. ei şantajau guvernul şi coaliţia de la putere cu plecarea de la guvernare în cazul în care CC respinge legea. Când toată România stătea îngropată sub criză, liderii UDMR aveau o singură problemă: copiii maghiari să înveţe limba română ca pe o limbă străină şi să-l boteze pe Ştefan cel Mare în Nagy Istvan. Pentru a rămâne la putere, partidele româneşti, şi aici PD-L face performanţă în domeniu, au făcut concesii nemăsurate UDMR-ului. Ca, de exemplu, să-l pună director general al radioului public pe un om care, în martie 1990, se scăpa, la Târgu-Mureş, pe statuia lui Avram Iancu şi pe drapelul românesc. Inclusiv în Timişoara, când legea prevedea incompatibilitate între calitatea de şef de instituţie deconcentrată şi cea de lider politic, pentru preşedintele UDMR Timiş, Halasz Ferenc nu se aplică. Acelaşi Halasz, după ce şi-a tras cetăţenie maghiară, anunţă şi ce mai vrea UDMR pentru acest an. Ieşirea din criză? Aiurea, asta nu-i problema lor. Când toată Europa şi Statele Unite caută în continuare soluţii anti-criză, Halasz anunţă ironic, chiar „la mişto”, ce va face UDMR în noul an: va provoca un nou scandal cu Legea minorităţilor şi regionalizarea pe baze etnice. Başca, se va pune să aplice Legea educaţiei. E clar că pe liderii UDMR îi interesează de ţara asta cam cât îl interesează pe un ţăran din Patagonia festivalul de modă de la Milano. Este clar că UDMR joacă într-un alt film decât restul lumii. Dar parcă filmul ăsta ar fi mai frumos dacă s-ar chema „UDMR în opoziţie”. Să se mai odihnească puţin, după atâtea sacrificii!