Uniunea Nationala a Profitorilor din Romania (UNPR)

A scrie despre partidul numit UNPR este ca şi cum ai scrie despre influenţa mătăsii broaştei asupra dezvoltării piscinelor din România. Adică un non-sens, un lucru minor. La prima vedere. Şi totuşi… Când acest partid a ajuns să aibă în Timiş doi deputaţi dintr-un total de zece, parcă lucrurile se schimbă puţin. Când aceeaşi gaşcă de profitori de ocazie solicită zece posturi de directori de deconcentrate într-un judeţ, parcă nu mai avem de-a face cu o chestie minoră. Toată lumea a lăsat în pace această bandă, pe motiv că oricum nu contează, e o anexă a PD-L. Dar nu poţi să treci zilnic pe lângă impostură şi să spui că e insignifiantă, că e benignă. Se ştie cum s-a creat această adunătură cu pretenţii de partid. Nişte PSD-işti cărora haina Opoziţiei li se părea cam neagră, mai ales în situaţie de criză, s-au decis să se „sacrifice” pentru ţară şi să vină la Putere, sprijinind Cabinetul Emil Boc, cu larga binecuvântare a lui Traian Băsescu. În fruntea acestui partid s-a pus/a fost pus Gabriel Oprea, „şeful mafiei lui Adrian Năstase”, caracterizare aparţinând aceluiaşi Băsescu. În paranteză fie spus, tot aici şi-a găsit sălaş şi celebrul Şerban Mihăilescu, aka Miki Şpagă. Fost militar de Intendenţă, adică cel care se ocupa cu bişniţăreala bocancilor, ciorapilor şi lenjeriei dintr-o unitate militară, Oprea a ajuns, de-a lungul anilor, un mare latifundiar, lucru care nu l-a împiedicat să mai adune nişte stele pe umăr. De la toţi preşedinţii pe care i-a (a)servit. În timpul afacerilor imobiliare pe care le-a făcut, s-a intersectat cu perechea Udrea-Cocoş, cu care a întreţinut o relaţie excelentă, cu beneficiu reciproc. „Dacă aţi şti ce IQ are Oprea, aţi rămâne mască”, spunea, la un moment dat, Cozmin Guşă despre „inteligenţa” debordantă a actualului ministru. Despre onoare n-are rost să vorbim. N-a zis dom’ general că, la un minut după ce pensiile militarilor vor fi diminuate, va demisiona din funcţie? A zis. Şi ce-i cu asta? Culmea, în conducerea partidului s-au aciuat tot felul de generali făcuţi de Băsescu la apelul bocancilor, în afara lui Oprea regăsindu-i aici pe Neculai Onţanu, Florentin Pandele, Gheorghe Emacu, Anghel Iordănescu etc. De curând, lista militarilor din UNPR s-a îmbogăţit cu un alt dezertor, deputatul de Timiş Claudiu Ţaga. Păi, într-un război, astfel de militari schimbau taberele de trei-patru ori, cam de câte ori îşi schimbau soldaţii pe lună ciorapii primiţi pe şpagă de la ofiţerul de Intendenţă Oprea. La Timiş, preşedinte este Ion Răducanu, fost prefect, la rândul lui cu apucături milităroase. Rămâne celebră faza când a vrut să evacueze o jumătate de oraş, pentru nişte inofensive butelii cu CO2. Vicepreşedinte la nivel naţional este deputatul Maria Barna, dezertoare din PSD. De numele ei se leagă o singură acţiune: încercarea de demiterea a directorului Tiberiu Ciobanu de la Liceul „Vlad Ţepeş”. Culmea, filiala a primit şi sediu de la primărie, chit că partide cu state mai vechi, cum este PC, stau de mult la coadă. Acum vor şi zece posturi de directori în instituţii deconcentrate, pentru tot felul de faliţi. Şi continuăm să trecem pe lângă această gaşcă-partid ca şi cum nu ar conta. Nu contează politic, la 1% cât are, contează însă la buget.