N-aș vrea să fac vreo comparație nefericită între Emil Boc și Nicolae Ceaușescu, cel care, în prag de plecare de la putere, a apucat să promită 100 lei foarte vechi pentru românul nemulțumit. Nici măcar nu l-aș compara pe premierul PDL cu Ion Iliescu, care, din foame de multă liniște, și-a obișnuit prost poporul cu cadouri în prag de alegeri. Nu, Emil Boc încă mai are puterea să respingă pe alocuri recomandări ale FMI cu mărirea prudentă a salariilor bugetarilor și majorări modeste ale pensiilor. Și mi-ar plăcea să cred că acest refuz nu vine din sadism, ci pur și simplu din niște calcule economice din care probabil reiese că creșterea economică prognozată nu va fi atât de învârtoșată precum au apucat s-o estimeze meșterii guvernului.
Spuneam că Emil Boc “încă” nu cedează chemărilor interioare ale oricărui politician, pentru că a dat deja câteva semnale că îl cam lasă voința. Știți cum e cu fumătorul care se lasă de țigară? El jură crâncen că se lasă de fumat, dar îl vezi cu țigara neaprinsă în gură, așa, în joacă. Apoi promite că trage numai una pe zi, la cafea, pentru ca apoi totul să se ducă dracului cu pachetul pe zi tras în piept. La fel și Emil Boc se poate trage singur în piept dacă începe să cedeze de dragul unui miraj electoral. Baconschi a fost demis din iubire de popor ieșit în stradă. De când sensibilitatea asta la regimul Băsescu? Taxa de mediu se poate aplica și de la anul, că doar nu moare nimeni din asta, iar revoluționarilor ba li se dă, ba nu li se mai dă renta viageră pentru care au luptat în decembrie 1989. Genul ăsta de cedări nu va aduce nimic din punct de vedere electoral PDL-ului, iar populației, doar o amăgire. Revoluționarii care au protestat zeci de zile în stradă vor renunța la proteste ca mulțumire pentru plățile promise de Boc, dar nu vor vota în veci ce au înjurat de mama focului timp de mai bine de o lună. La fel și profesorii, dacă cumva li s-ar îmbujora modest veniturile prin toamnă, ori pensionarii deja obișnuiți cu ideea că actuala putere taie, iar guvernul Ponta va dubla pensiile, că nu-l doare gura.
De ce-aș avea eu nevoie de un premier care da la lopată sau împarte ceai cald la deszăpezire, când mult mai util ar fi să gândească mărirea surselor bugetare pentru ca îmbunătățirea nivelului de trai să nu fie doar o doză de drog electoral? Ce nu-și dă seama Boc, că n-are cum să-și dea, este că la toate cedările astea nu câștigă mai nimic, însă are toate șansele să-i piardă pe cei care tocmai pentru asta au tolerat (ca să nu zic susținut) acest guvern: capacitatea contabilicească de a nu lăsa țara asta să se ducă dracului, menținând-o totuși în rahatul etern în care ne-au lăsat mai toate guvernele de după revoluție. Și-apoi, mai e și chestia psihologică. Dacă majorează acum Boc veniturile românilor, ce-o să mai facă Victor Ponta când ajunge la putere? O să zică că n-are resurse bugetare și că nu-l lasă FMI-ul să umble cu fofârlica? Nasol. De abia aștept.
Comentarii prin facebook