“Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta, de-a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi comunişti. Între Adrian Năstase şi Traian Băsescu.”. Este fraza antologică a lui Traian Băsescu – devenit şi Petrov între timp – din ultima dezbatere televizată pe care a avut-o, alături de Adrian Năstase, în campania electorală din 2004. O frază la fel de percutant/emoţională precum acel “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?”, al lui Emil Constantinescu dinaintea prezidenţialelor din 1996. La diferenţa mică de voturi înregistrată, se poate spune că “zicerea” lui Băsescu i-a adus, destul de probabil, victoria în alegeri.
O victorie de bun augur la acel moment, România fiind scoasă de sub dictatura cleptocrată a lui Năstase. Că ulterior, “mafia personală a lui Adrian Năstase”, începând cu celebra tripletă Bittner-Petrache-Cocoş şi terminând “cu şeful mafiei” Gabriel Oprea a intrat în slujba lui Băsescu e un alt fapt. E drept, prin intermediul Elenei Udrea, ajunsă la un moment dat, un personaj mai influent decât premierul ţării. Cu toate “bubele” sale, Băsescu a avut totuşi un mare merit, în timpul lui având loc deblocarea Justiţiei. O Justiţie “la mişto” în timpul PSD, când în şedinţe de partid se stabilea cine trebuie arestat, cine scăpat. Apropos, ministru al Justiţiei era “turnătoarea” la Securitate Rodica Stănoiu zisă “Sanda”.
Numai că Băsescu îşi dorea mai degrabă o justiţie selectivă, în care el, ca pe vremuri Stănoiu, să-şi dea acceptul în privinţa celor care trebuie arestaţi sau nu. Şi i-a mers o perioadă, în vremea lui Daniel Morar. Perioadă în care camarila lui Băsescu jefuia în văzul tuturor, fără să păţească nimic. Însă mirosul de libertate din justiţie le-a dat multor magistraţi (procurori şi judecători) imboldul de a-şi face meseria pe bune, iar aici s-a evidenţiat Laura Codruţa Kovesi, pe care Băsescu n-a mai putut s-o oprească.
Printre victimele noii justiţii şi un anume Dan Voiculescu, zis şi Felix, un alt turnător ordinar la Securitate. La fel ca Băsescu. Atenţie, atât Felix, cât şi Petrov, nu au fost turnători benigni, cum se încearcă să se acrediteze ideea mai ales în cazul lui Băsescu. Petrov n-a povestit impresii de prin porturile lumii. Ambii au colaborat cu Securitatea, “ca poliţie politică”, adică şi-au turnat prieteni, rude (Voiculescu), colegi etc. Au călcat pe cadavre pentru a promova în ierarhia comunistă. Şi ambii s-au bucurat şi se mai bucură de susţinerea din umbră a unor “cupole” de foşti securişti.
Problemele lui Voiculescu cu legea şi procurorii l-au transformat pe acesta, dintr-un aproape amic al lui Băsescu într-un duşman. Prin trustul de presă creat pe post de ciomag la adresa adversarilor, Felix a ajuns unul dintre cele mai influente personaje din România. Ba chiar a ajuns să câştige alegerile din 2012, el fiind creatorul din umbră al alianţei de tristă amintire USL. Dar aşa cum amar constata Felix, degeaba au câştigat guvernarea, dacă nu puteau controla justiţia, tot mai independentă pe zi ce trecea.
Dar e şi perioada în care tot mai mulţi politicieni, în special de la PSD, au devenit slugoi ai fostului turnător. Chiar dacă a făcut şi niţică puşcărie (prea puţină însă), Felix a continuat să fie la butoane. Iar tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani şi jumătate, tot asaltul la adresa justiţiei şi statului de drept, nu-l au în spate doar pe Liviu Dragnea, ci şi pe Felix. “Foaia de parcurs” privind Justiţia nu se dădea în Statele Unite, cum a fost acuzată recent Ana Birchall, ci în studioul Antena 3, loc de întâlnire pentru toţi borfaşii şi infractorii României. Acolo au fost numiţi oameni în poziţii cheie, acolo s-au dat sentinţe, acolo se făceau toate jocurile din sistem.
Şi astfel s-a produs o “contrarevoluţie” în sistem. Mafia din justiţie din timpul lui Sanda şi a traficantului de sentinţe Cătălin Voicu a ajuns din nou la butoane. Ei bine, în tot acest război împotriva statului de drept şi a Justiţiei, Felix l-a avut alături pe baricade chiar pe … Petrov, fostul lui inamic. Ambii cu cohortele de securişti pe care le au în spate. Şi care au format la un moment dat adevăratul “stat paralel”. Nu este o satiră de Ilf şi Petrov, ci blestemul României lui Felix şi Petrov.
Comentarii prin facebook