Klaus Iohannis și alți gânditori politici vorbesc tot mai apăsat de nevoia unui reset al statului în viitorul imediat. La mai toate echipamentele electronice ce faci prima dată când nu merge ceva? Scoți routerul din priză, OK, îl repornești și vezi că merge. Ori dacă nu merge treaba e mai complicată și repari sau cumperi altul. Poate că pentru unii aceste explicații reprezintă limbi străine, dar unul care a mai pus mâna pe un gadget își imaginează că minimal e să apeși pe butonul de oprire-pornire ori să readuci totul la setările de fabrică. Dar care sunt setările de fabrică la o țară ca România? Aici e o altă discuție și ar trebui să parcurgem fragmente din istoria acestui stat, dar n-o să plecăm de la premisa că un stat „la zero”, nou-nouț, ar trebui să fie neapărat ca pe vremea fanarioților. Poate că avem acele apucături, dar manualul de întrebuințare a statului român trebuie să fie tipărit după idei de tip Bruxelles, după normele Europei civilizate, și nu de la Moscova sau după proastele noastre obiceiuri.
O casă veche e mai greu să o renovezi cum vrei tu. Meșterii spun că mai scump îți vine să scoți ingrasia, să muți pereții și să schimbi acoperișul decât să faci una de la zero, cum vrei tu. Arde pădurea și zici că e o nenorocire, dar nenorocirea aia lasă loc la alt ciclu de viață. Din cenușa aia răsare o altă vegetație, e adevărat, în timp, dar te gândești că noul va fi mai durabil, mai sănătos, poate. Dar cum scoatem din priză România, că n- are cablu? O variantă ar fi să o ardem prin resetarea politicului. Asta înseamnă funcția de președinte scoasă pe taraba cetățeanului votant, parlamentul și toate construcțiile executive ce derivă de aici, inclusiv reconstrucția Constituției, a sistemului penal, o reformă administrativă, a sistemului social, în educație, sănătate și economică, firește.
Președintele va fi ales în această toamnă, iar ideal ar fi fost să avem un scrutin anticipat pentru Legislativ. Nu se poate? Firește că nu se poate să faci așa ceva cu niște oameni care și-ar pierde ultimul an de slujbă boierească, iar garanția pentru un nou mandat nu există. Cu un decalaj de un an până la alegerile parlamentare la termen, mulți
strategi vicleni îmbrăcați în blană de mieluță neprihănită propun ultimativ intrarea PNL și a USR la guvernare. De ce? Să ce? Să facem resetarea de care tot vorbim? Dar să ne arate acești deștepți cum vor scoate pe jumătate din priză sistemul? Cum tai eu numai 110 volți din cei 220 de la priză? Poți să tai numai jumătate dacă scoți România din priză? Nu poți, iar dacă faci o improvizație aia nu mai e resetare, echipamentele s-ar duce și mai repede dracului.
USR face bine că rezistă presiunii făcute de acești șmecheri și nu acceptă să intre la guvernare acum și în orice condiții. Am trăit guvernări proaste cum a fost cea a lui Tăriceanu cu suport parlamentar PSD, în plină criză, și nu am murit. Singurul câștig în a prelua guvernarea-capcană de la PSD ar fi că nu mai ai emoții că tâlharii ăștia vor organiza cele două evenimente electorale din următorul an. Pe de altă parte, un partid trebuie să vină în întâmpinarea dorințelor bazinului său cu alegători, iar dacă vine careva să vă spună că votantul USR cere USR-ului să scoată castanele la guvernare cu jumătate din Parlament PSD atunci să nu-l credeți. Iar cei ce nu sunt electorat USR să nu-și frece scăfârlia cu ce și-ar dori altul pe acest pământ, ați înțeles domnilor?!
Comentarii prin facebook