Premierul Marcel Ciolacu a pus gând rău evaziunii fiscale şi, implicit, evazioniştilor. Cel puţin aşa vrea el să ne convingă. A început cu interzicerea plăţilor cash. Exact, chiar el, cel surprins cu cash-ul căzându-i din buzunare de cât de greu era. Când s-a format o masă critică împotriva acestei intenţii, Ciolacu a dat înapoi „vitejeşte”, dar mai ales electoral. Nu el a fost cu ideea, ci ANAF-ul, deşi mult timp premierul a trîmbiţat-o ca fiind a lui. Dar asta n-a însemnat un abandon. Nicidecum. Suflecându-şi mânecile, Ciolacu merge mai departe. Mai determinat, mai brav.
“Am însă un mesaj pentru evazioniștii care au profitat de această discuție din spațiul public: voi veni peste voi! Voi veni și vă voi scoate din vămi, vă voi scoate din birourile instituțiilor statului, vă voi scoate de peste tot! Așa cum am început războiul cu cei care distrug viețile oamenilor cu păcănelele, nici voi nu veți scăpa”, a ameninţat Ciolacu, maimuţărind un memorabil discurs al fostului premier britanic Winston Churchill din timpul ultimului război mondial. Indiscutabil, evaziunea fiscală e o imensă şi serioasă problemă în România. Ţara noastră este pe primul loc la acest capitol în Europa, evaziunea fiscală fiind evaluată la 20% din PIB. Iar pe de altă parte, suntem pe ultimul loc în Europa la colectarea TVA, deficitul de încasare a acestei taxe fiind de 36%.
Dar ca orice luptă, şi cea cu evaziunea se duce cu fapte, nu cu vorbe. Dacă tot am amintit de Churchill, faimosul lui discurs (“Vom lupta pe mări și oceane, vom lupta în văzduh (…) vom lupta pe țărmuri, vom lupta pe terenurile de debarcare, vom lupta pe câmpuri și pe străzi, vom lupta pe dealuri; nu ne vom preda niciodată”) a fost urmat de fapte pe potriva vorbelor. Dar la al nostru “Winston de Pleşcoi” ce avem, dincolo de vorbe, şi acelea stâlcite? Şi o să dau doar un exemplu.
În urmă nu cu mult timp, Ciolacu a ajuns la Timişoara în calitate de preşedinte PSD pentru a participa la realegerea lui Alfred Simonis în fruntea social-democraţilor timişeni. Ocazie cu care s-a îmbrăţişat şi pozat cu gura până la urechi cu o doamnă care urmează să candideze la Primăria comunei Dumbrăviţa în contul PSD. Doamna cu pricina, Alina Sperlea, este o cunoscută afaceristă imobiliară în Dumbrăviţa, dar nu numai. Başca este şi cel mai vocal consilier local (aleasă pe lista Pro România) din bogata comună periurbană.
De fapt, pardon! E doar o impresie că Alina Sperlea ar fi o afaceristă de succes. Fiindcă dacă ne uităm în declaraţia ei de avere, un document oficial, nu are nimic. Dar absolut nimic. Nada, zero! Nu are casă, nu are vreun teren, nu are obiecte de artă, bijuterii, ceasuri, tablouri, carpete pe perete. Nu are cont bancar, nu are plasamente şi nici n-a împrumutat nimic. Singurele venituri realizate în ultimul an sunt 8.070 de lei, indemnizaţia de consilier local, şi două alocaţii de copii, fiecare a a câte 2.976 de lei. Toate pe an! Asta înseamnă un venit lunar de 1.168 de lei. S-ar putea înscrie uşor şi la ajutor social!
Acesta este candidatul PSD la primărio bogatei comune! Oficial, nu are nimic. Acest lucru nu ar trebui să dea de bănuit? De ce o persoană opulentă la vedere nu are nimic oficial? Fiindcă nivelul ei de trai, mai mult decât luxos, este în totală contradicţie cu declaraţia de avere oficială. Stă într-o vilă şi conduce un Range Rover. Face acţiuni electorale, în special implicând copii, de zeci de mii de euro. Cum se numeşte o persoană care are un nivel de trai mult, mult peste veniturile sale oficiale? Am pus în întrebare chiar una din definiţiile interlopului. Dar mai poate fi vorba şi de evaziune fiscală, adică nişte datorii la ANAF de peste 7 milioane de lei, motiv pentru care banii trebuie ascunşi. Exact, ANAF-ul lui Ciolacu, „cruciatul” lingvistic împotriva evazioniştilor. Însă prietenul lor factual. Iar dacă ANAF-ul lui Ciolacu se preface că nu vede, se pare că Fiscul din Spania nu este chiar aşa de orb. Cel puţin aşa se vorbeşte tot mai intens.
“Nu vă mai bateți capul de unde am banii, unde dorm cu cine dorm? Vă spun eu, mama mea este milionară, eu sunt beizadeaua familiei. Sunt singură la părinți, așa că, mama îmi permite orice. Sper că v-am lămurit, în caz că nu, vă trimit un extras de cont al mamei“, a comentat, în trecut, Sperlea pe Facebook, încercând să lămurească, în stilu-i caracteristic divergenţa între veniturile oficiale şi opulenţa nivelul de trai. Cum ar mai zice un celebru fost baron PSD-ist: “Mama mea sunt eu!”. Numai că Marian Oprişan făcea parte din “vechiul PSD”, în timp ce Ciolacu şi Sperlea din “reformatul” – nu-i aşa? – “nou PSD”.
Comentarii prin facebook