Dishidroza este o afecțiune inflamatorie care afectează pielea de la nivelul palmelor și tălpilor. Se caracterizează prin prurit și/sau senzație de arsură, urmate de apariția de vezicule în buchete (multe la un loc) și bule care persistă trei sau patru săptămâni, apoi se sparg, pielea se descuamează lent și formează cruste.
Dishidroza este frecvent întâlnită la adultul tânăr, are o evoluție cronică, cu episoade intermitente, iar în formele ușoare se poate remite spontan în două sau trei săptămâni. Nu se știe care este cauza exactă a bolii, dar se pare că sunt implicați mai multi factori ca: stresul, anumite substanțe iritante (nichel, cobalt etc), istoric familial sau personal de alergie (rinită alergică, astm bronșic alergic etc), infecții micotice sau bacteriene cu diverse localizări, tratament cu imunoglobuline intravenos, infecție cu HIV.
Studiile arată că unele persoane cu dishidroză prezinta asociat și o sensibilitate la nichel și cobalt. De aceea, pacienții cu dishidroză vor fi întrebați și investigați pentru o eventuală alergie la nichel sau cobalt.
Cum știm dacă avem sau nu dishidroză? Anamneza și istoricul bolii, precum și examinarea leziunilor sunt foarte importante în stabilirea diagnosticului de dishidroză. Investigațiile indicate sunt de excludere a infecției secundare, IgE seric total, de obicei crescut, indicând un teren atopic, testare patch pentru a exclude o dermatită de contact.
Eczema dishidrotică trebuie diferențiată de dermatita de contact alergică sau iritativă, pemfigoid dishidrotiform, psoriazis palmoplantar pustular, dermatoză plantară juvenilă, impetigo bulos, erupție fixă medicamentoasă etc.
Tratamentul de elecție constă în aplicare de comprese reci, apoi cremă sau, mai eficient, ulei cu corticoid clasa I (foarte puternic, ex. Clobetasol), până ce leziunile scad în intensitate, apoi se trece la cremă cu corticoid clasa II sau III (mai puțin potent) până la remiterea leziunilor.
Bulele mari se drenează cu un ac steril, lăsând intactă pielea, iar pe cele mai mici se aplică comprese cu soluție Burow (10% acetat de aluminiu), diluție 1:40, până ce bula se remite (de obicei câteva zile) sau cu 1:10.000 soluție de permanganat de potasiu. În formele severe se va administra o cură scurtă de corticoid oral sau imunosupresoare în formele care nu răspund la corticoid. Pe termen lung, în formele severe este eficientă terapia cu inhibitori de calcineurină: Pimecrolimus sau Tacrolimus.
Leziunile suprainfectate se vor trata în functie de infecția existentă, frecvent antibiotic (frecvent implicați sunt Staphylococcus aureus și grupul A de streptococi) sau antifungic. Pentru ameliorarea pruritului se vor folosi antialergice.
Pacienților cu sensibilitate la nichel li se inițiază o dietă saracă în nichel. Ei vor evita alimentele bogate în nichel: alimente preparate folosind ustensile din nichel, hering, ceapă, fasole, ciuperci, spanac, roșii, pere, mazăre, ciocolată, cacao etc. Pacientii cu sensibilitate la cobalt se vor ține departe de cacao, ciocolată, cafea, fasole, sfeclă, varză, bere, ceai, caise, cuișoare, nuci etc. Profilactic se pot consuma ceai de măceșe, ceai sau tinctură de merișor, muguri de castani, urzică, galbenele, mușețel. Este foarte importantă hidratarea pielii prin folosirea unor creme emoliente după remisiunea leziunilor veziculare.
Comentarii prin facebook