Dacă nu ar fi o banală formă de marketing, schimbul de replici dintre promotorii ACS Poli și ASU Politehnica ar părea mai degrabă un joc de copii teribiliști, distruși de atâta plictiseală. Autorii sloganului „AC Recaș nu e Poli”, scris iresponsabil pe clădirile din Timișoara, au recidivat cu o acțiune ceva mai benignă.
Am scapat de „ingeri”, de cocalari cine ne salveaza?
Am aflat cu satisfacție că „Îngerii Galbeni” au fost puși cu botul pe labe de o hotărâre a Consiliului Local Timișoara, că mai mulți politicieni responsabili au luat „Calu”* de coarne și au interzis ridicarea de autoturisme din parcările supermarketurilor. Retailerii nu mai pot angaja firme de ridicare și tractare pentru a-și face ordine în propriile parcări, pentru aceasta trebuind să-și monteze bariere și să-i taxeze pe șmecherii care își lasă mașinile peste noapte sau gratis cât au treabă prin oraș.
Senatorul Ben-Oni explica de ce nu trebuie votat PNL pentru Colegiul III
Gata, senatorul PNL Ben-Oni Ardelean a abandonat lupta cu sistemul. Cât a făcut și dumnealui parte din putere, alegătorul timișorean a fost amenințat în dese rânduri că va primi un muzeu al revoluției nou-nouț, să nu creadă generația de mâine că evenimentele din decembrie 1989 sunt un nou joc pe calculator. Apoi PNL a ajuns în opoziție și, pe bună dreptate, dl Ben-Oni Ardelean a spus presei locale că nu mai bagă mâna în foc pentru proiectele la care spune că a pus umărul.
Culegere de onanisme
Ca iubitor de Poli și de fotbal jucat pe stadionul „Dan Păltinișanu”, înțeleg, cum să nu?, tot marketingul ăsta al primarului Robu, de împrospătare a poftei timișoreanului pentru echipa de primă ligă a orașului. În interesul clubului și al reclamei pentru acest brand, pot savura și „ciorba” reîncălzită a primarului liberal cu aducerea unui palmares după care plânge toată lumea, dar care nu se știe încă 100% sigur în mâinile cui este, juridic vorbind.
Din intelepciunea lui Alin Popoviciu
Deputatul PDL Alin Popoviciu și-a găsit noi prieteni. De fapt, nu știu dacă relația e deja sudată, dar omul a identificat în liberalul Nicolae Robu persoana cu care vrea să se joace când va fi mare. Ca el să fie omul care face primul, al doilea și al șapteșpelea pas, Alin Popoviciu a lansat tot felul de propuneri de colaborare pentru așlegerile locale din 2016, ba sfaturi pentru un primar PNL rămas singur în fața haitei de lupi de la PSD.
Nevoia de „Chirurg”
Dacă primarul Robu, „nea” Titu, conducerea de partid și de stat, șefimea de la ACS Poli ar fi avut urechi să ne-audă și pe noi ăștia, amatorii ce ne dăm cu părerea prin ziare ori consilii consultative, cu siguranță că ar fi luat din iarnă decizia de a schimba conducerea tehnică la echipă înainte de a începe pregătirea de iarnă. Cu o totală lipsă de viziune, ștabimea alb-negru-violetă a crezut că Aurel Șunda poate fi luat de nou-nouț dacă Boldea a nimerit poarta în finalul meciului cu CFR Cluj.
Poli si politica sau „sa moara si capra vecinului”
Dacă nu ești de fel un om sănătos, politica pentru un fotbal bolnav e un fel de chimioterapie. Nu ești nici mort, nici viu dar dacă alternativa este una sumbră, te agăți de doctrină mai ceva ca înecatul de pai. Cu noroc te mai bucuri de viață și îi mulțumești lui Dumnezeu că te mai lasă să visezi la cum a fost în tinerețe, dar cu mintea limpede îți dai seama că nu mai poți fi ce-ai fost și mai mult decât atât.
Ce va face primarul Robu cand se va enerva tare de tot?
Legat la mâini precum diplomația europeană în fața mojicilor de la Moscova, primarul Nicolae Robu și-a reafirmat disponibilitatea pentru un dialog pacifist, cu efecte într-un concubinaj administrativ cu PSD în Timișoara și în Timiș, dar i-a avertizat pe social-democrați că orice gest neprietenos din partea foștilor colegi de alianță va fi aspru pedepsit. Cât de rău le va părea agresorilor nu prea a reieșit din mesajul edilului liberal.
Oda lui Traian
Nu-i frumos să te bucuri de necazul altuia, spune înțeleptul din popor. Dar cum nici ipocrit nu-i frumos să fii, hai să considerăm condamnările din „Dosarul Transferurilor” un act de dreptate care pică la fel de bine ca o bere rece vara, după o partidă de fotbal cu prietenii. Și ca să nu mă fac groggy vreun jurist, pe lege, nici nu văd neapărat condamnarea fraților Becali, a lui Cristian Borcea, a lui MM Stoica un act de dreptate în plan juridic.
Cum finanteaza contribuabilul timisean creatiile „balaurilor” PCR
Speriați de bombe, în zilele fierbinți ale revoluției din decembrie 1989 stăteau bine ascunși în gaura curului, de nu li se mai vedeau nici urechile. Apoi, ușor-ușor, odată cu instaurarea regimului penal Ion Iliescu, au ieșit ca limbricii să-și arate tupeul cu care au reușit în viață. Ba chiar au fost oameni de nădejde ai noii societăți postceaușiste pentru care s-au jertfit sute, mii și zeci de mii de militanți anticomuniști, pe baricadele din 1989 ori în pușcăriile de dinainte.
Munca l-a facut pe omul Robu, dar nici criza nu-l omoara
Omul se comportă ca și cum alianța electorală cu care a câștigat alegerile nu s-ar fărâma în două bucăți mari și multe cioburi mai mici, dar zgomotoase. Ceea ce mă duce spre concluzia că Nicolae Robu știe ceva despre comportamentul de viitor al lui Titu Bojin (președinte PSD Timiș și CJT), ori că dumnealui sfidează criza politică, îmbrăcând haina de gospodar care muncește pentru binele urbei.
Dom’ primar, va place fotbalul?
Dacă era Pițurcă antrenor la Poli într-un meci de toată plictiseala cu Gaz Metan Mediaș, aș fi spus că lucrurile sunt pe făgașul normal. Nu puteai să spui nimic. Am controlat jocul? L-am controlat? A cui a fost posesia? A noastră, ce naiba! Scorul? Evident pozitiv. Numai bun să-ți pui întrebări, tu ca primar, presa și suporterii dezamăgiți, despre ce sula calului vrea finanțatorul ăsta public de la echipa asta!
Frau si Domnul de Fier Forjat
Multă vreme m-a fascinat o fotografie cu președintele Traian Băsescu râzând în mijlocul unui sobor de preoți mai ceva ca schimbătorul de valută după ce i-a tras o „Maradona” unui client naiv. Popii erau de-o crispare soră cu deconspirarea la Securitate ca poliție politică, iar „Marinarul” se simțea ca după un șpriț cu Gigi Becali, „pe ei, pe ei, pe mama lor!”.
Cand „curvele” isi fac Uniune
O țară întreagă asistă astăzi la autocombustia măreței realizări electorale numite Uniunea Social Liberală. Se duce dracului și aiastă lucrare despre care se spunea că poate muta munții, cu puterea a 70% din opțiunile unui popor cam credul sau nedus pe la școală. La fel cum s-a dus și Alianța DA, patronată de Băsescu, ori parteneriatul CDR-PD, în anii când Emil Constantinescu a fost înfrânt de colegii lui Dan Voiculescu de la Securitate.
Ultimii 300, bataia de joc a oficialilor lui Poli
ACS Poli a marcat în amicalele din pauza competițională vreo patru goluri. Că nu a bătut multe echipe n-ar fi o mare problemă pentru staff-ul tehnic, iar pentru publicul nu prea larg, cu atât mai puțin, dacă chestiunea cu ineficiența în atac nu ar fi una cronică, cunoscută încă din vară. Clar, până încep oficialele, Aurel Șunda poate invoca oboseala din pregătire, fizioterapeut nou la echipă, rularea întregului lot, încercarea de formule.
Nea Jean si glumele din programul primariei
Aș putea savura poantele secretarului primăriei Jean Cojocari dacă relaxările întâiului jurist al municipalității nu m-ar pune serios pe gânduri. Zilele trecute, dumnealui povestea cum a decurs concursul pentru întronarea lui Chiș Culiță în funcția de șef al Direcției Transporturi din cadrul Primăriei Timișoara. Ha-ha-ha, hu-hu-hu, be-he-he, hi-hi-hi, ce era să-l spargă „nea Jean” pe Chiș Culiță în fața comisiei de angajare!
Aquaparkul si minunatele lui tobogane electorale
Înainte să-și dorească să fie europarlamentar, Alin Nica și-a dorit să fie patron de Aquapark făcut din bani europeni. Dar înainte de asta omul a mai vrut să fie primar PNL de Dudeștii Noi și chiar i-a reușit, ceea ce i-a încurcat socotelile cu ștrandul. Căci dacă era edil PSD, precis astăzi social-democrații timișeni nu mai strâmbau din nas că la marginea orașului se pune la cale de-o investiție cu eminamente liberală, la urma urmelor atât de „dăunătoare” contribuabilului de rând.
Scufita Galbena
Nu de puține ori primarul Nicolae Robu ne-a atras atenția că dumnealui nu este un politician abil, uns cu toate alifiile, ci mai degrabă un administrator pur, un profil de tehnocrat universitar, novice într-ale luptei politice la vedere sau mai pe sub masă, cum se întâmplă pe la noi prin Balcani. Categoric, liberalul Nicolae Robu nu este un Relu Fenechiu.
Pedeapsa divina tot „cu suspendare” sa fie?
Prin anii ‘90, un fost coleg de școală s-a dus la București pentru o calificare de lucrător vamal. La acel moment era o oportunitate. Nu știu ce așteptări puteai avea din primii ani de profesie, dar n-a fost să fie ca-n povești. Îl mai întrebam cu sfială despre munca pe frontiera cu Serbia, dar omul mi-a explicat că nu e chiar așa, că nu toți se îmbogățesc pe fâșie și că ucenicia și-o făcea vămuind pe tren micii bișnițari, nu acolo unde se dădeau tunurile, adevăratele fapte de „mare vitejie”.
Dar avem catedrala si la noi, in Mehala!
Legiferarea locală a bugetelor județului și municipiului rămâne o procedură care cu greu atinge preocupările omului de rând. Evenimentul a fost punctat de presa locală tipărită sau online, dar cetățeanul, contribuabilul ce lasă din venitul său partea comunității, habar nu are de ce reprezentantul său în consiliu voteaz așa și nu invers. De ce dă bani pentru cartierul ăla și nu pentru celălalt.
