Când au apărut prin cartiere fântânile cu apă potabilă gratis la tot alegătorul, am aplaudat și eu ca tot pensionarul această sursă neprețuită de H2O, poate cu ceva nitriți, dar fără clorul din abundență venit de la Aquatim pe rețeaua de alimentare a orașului. De fiecare dată însă când mai stăteam la coadă cu bidonul de cinci litri observam că meșterul român nu poate să nu se confunde cu Manole și-și dă cu mucii-n ctitorie printr-un detaliu de prost gust. Pe plăcuța metalică lipită pe fațada fântânii apărea anul zămislirii meșteșugului, beneficiarul „Primăria municipiului Timișoara”, dar și numele „Gheorghe Ciuhandu”. Nici măcar nu știu dacă treaba asta a fost făcută la cererea edilului. Cum trăim în România, poate că funcționarul de la primărie s-a gândit să-i facă o bucurie primarului Ciuhandu. Nu numai că nu exclud posibilitatea asta, ba chiar cred că (până la un punct) așa s-au petrecut lucrurile.
Treaba devine jenantă când tu, primar, vezi chestia de neam prost și nu dai dispoziție să-ți fie scos numele de pe fântâni. Aici calculul devine deja electoral, poate puțină luptă de convingere din partea făcătorului de imagine și, pac-pac, fântâna rămâne ca și când a fost clădită, forată, faianțată dar și finanțată de însuși primarul Gheorghe Ciuhandu, „Dumnezeu să-i dea sănătate, că eu tot cu el o să votez”, zicea nu o babă, ci cu siguranță mai multe. Vă imaginați acum ce penibil trebuie să fie ca, peste ani și ani, primarul Nicolae Robu să vadă în teren sau pe rețeaua sa preferată de socializare cum dumnealui apare gravat pe o ctitorie din mileniul trecut, când în mod evident nu era primar. Și, bănuiesc, tot din excesul de zel al unui funcționar.
Bineînțeles, prins în ofsaid, dl Robu va putea zice că, în vremea când era rector la Universitatea Politehnică, s-a descoperit acolo nu știu ce tehnică modernă de foraj și dumnealui are un merit. Sau fie doar că în acea eră universitară patronul firmei prestatoare de fântâni a devenit inginer și actualul primar i-a dat pâinea în mâini. Ar putea spune orice, dar aș prefera din partea dumnealui să-l pună pe funcționarul cu ideea tâmpită să plătească confecționarea de noi plăcuțe pentru vreo 90 de fântâni sau câte or mai fi prin Timișoara. În care să apară eventual primăria ca beneficiar, firma care a făcut fântâna și numărul telefonic pentru reclamații.
De multe ori stau și mă gândesc la dilemele politicienilor care mai au capul pe umeri. Cât de frământați trebuie să fie ei între situația de a fi jenanți, dar votați de plebea credulă, și a fi rezonabili, dar să pierzi niște procente pentru că ai refuzat o astfel de porcărie, cum e treaba cu numele pe orice rahat ai face în oraș. Și pentru care oricum ești plătit în zi de leafă pentru treaba ce-o faci ca edil. Dacă primarului Robu îi place însă să se vadă matrițat pe toate bordurile, atunci propun ca, înainte să intre în programul de reabilitate termică, blocurile vechi să fie placate cu numele „Nicolae Ceaușescu”. Apoi, după aceeași logică cu „Acțiunea fântâna”, la inaugurare să apară la fiecare intrare, lângă interfon, mențiunea „Primar Nicolae Robu, 1954”, un an înainte ca la Bocsig să se nască Prea Gravatul nostru edil.
Comentarii prin facebook