În urmă cu doi ani, peste o mie de fani alb-violeți au părărsit arena „Dan Păltinișanu”, refuzând compromisul, lipsa de moralitate în sport, goana după rezultate cu orice preț, fotbalul comercial și traficul de identități ce se practica în țară, dar și în Timișoara, după 1989. Când au pornit proiectul ASU Politehnica din liga a V-a, întreaga comunitate a galeriilor le-a transmis din simpatia lor pentru ceva ce nimeni nu a mai făcut în România. Dușmanii de moarte le-au devenit aproape prieteni tocmai pentru că timișorenii au avut tăria să o ia de jos ca odată și odată să revină sus cu Poli a lor. Pentru cine încă nu știe, doar amintesc că „marea schismă” s-a produs atunci când primarul Nicolae Robu a decis să finanțeze o echipă de import, AC Recaș, promovată în acel an în liga secundă. În urma acestei operațiuni, echipa de la marginea Timișoarei a dispărut cu o istorie în spate, pentru ca Timișoara să aibă o nouă Poli, ACS Poli.
Lui Nicolae Robu i s-a reproșat în tot acest timp că ar fi mințit când le-a promis tifosilor că va susține ASU Politehnica, echipă existentă în fotbalul mic, finanțată exclusiv de Universitatea Politehnică Timișoara. Sincer, nu cred că Nicolae Robu a mințit mai mult decât l-a păcălit Mircea Sandu, președintele FRF, oficial de la care obținuse la un moment dat făgăduiala că ASU poate primi o invitație în liga secundă. Speriat de precedentul ce ar fi dat apă la moara oltenilor craioveni, Sandu a dat înapoi chiar înainte de înscrierea în campionat, astfel că Robu a părut mincinosul în toată această ecuație. Ca mai toți cei cu care viața nu mai are rădbare, Nicolae Robu și mulți alții (printre care m-am numărat și eu) s-au plasat în tabăra celor care au vrut fotbal imediat în Timișoara, fără purificarea de patru ani dorită de fanii ASU. Atunci am pronosticat că ASU nu va reuși o creștere precum Făt Frumos din basme, ca în câteva sezoane să readucă timișoreanul pe „Dan Păltinișanu”. Ceea ce urma să se confirme.
În acest moment, se pare că tocmai celor de la ASU Politehnica le lipsește elementul cheie al acestui proiect: răbdarea. Treptat-treptat, tocmai artizanii moralității în fotbalul timișorean au abdicat punct cu punct de la principiile enunțate în urmă cu doi ani ca element de comparație cu artificiala ACS Poli. Când ASU a beneficiat de retragerea a doua-trei echipe pentru a promova de pe locul doi în divizia D, n-am dat atâta importanță fenomenului. Era oarecum evident că la acel nivel mulți se retrag din rațiuni financiare. Însă când treaba s-a repetat la nivelul ligii a IV-a principialii și-au pierdut din aură. Care e diferența dintre un ACS care a desființat AC Recaș ca să existe în liga II-a și ASU, care aproape că a desființat FC Chișoda tot din rațiuni de promovare? Ca principiu, niciuna. Care e diferența dintre echipa politizată ACS Poli, formația liberalilor lui Nicolae Robu, și ASU Politehnica, devenită în mod evident un breloc electoral bun de folosit de PSD la viitoarele alegeri locale? Momentan, doar una: finanțarea bugetară.
Din păcate, ASU Politehnica și-a pierdut strălucirea de acum doi ani. Poate că este uneori și victimă a blaturilor făcute de adversari, dar în același timp participă la „sforării” vehement condamnate când se întâmplă la niveluri mai înalte. În comentariile de pe forumul Druckeria, acest gen de argument susține și „măgăria” cu FC Chișoda. ”Dacă ăialați fac blaturi, noi de ce…”, se replică din partea unor tineri ce nu cu mult timp în urmă predicau bucuria de a juca și trăi fotbalul, fără patimă și murdăria ce-l înconjoară. În aceeași logică a compromisului deja făcut, cu ce sunt mai moral ca fan al ASU decât un venetic sămânțar de la mecurile ACS? De ce mai e nevoie de proiecte diferite, dacă principiile nu mai sunt diferite, ci doar partidele?
Comentarii prin facebook