PSD-ul nu a câștigat niciodată Primăria Timișoara și asta doare. Nu numai că doare, dar le întunecă și mințile lui Victor Ponta, Sorin Grindeanu și compania. Într-un an electoral în care călărește o alianță cotată cu șanse de victorie în toate circumscripțiile din țară, când vorba aia, pierde numai prostul la ce desfășurare de forțe ai în spate, la centru ditamai Uniunea n-a oficializat încă tandemul Robu-Bojin, dând senzația că nu-i este indiferent cu cine câștigă și că, din rațiuni extrapolitice, preferatul pesediștilor ar fi Gheorghe Ciuhandu.
Catelus cu parul cret se intoarce
Filogerman cum îl știm, primarul Gheorghe Ciuhandu ar fi trebuit să facă din instituția pe care o conduce o mașinărie nemțească, care să pornească la cheie, cu angajați care să exerseze poziția de drepți nu numai înaintea șefului, ci și la întâlnirea cu contribuabilul.
Multam fain, Marian Iancu
Despre Marian Iancu se poate spune aproape orice. Că e gras, că e negru, că scuipă ca un birjar și înjură ca un anume europarlamentar. Că nu-i place să plătească impozite, că e un coșmar pentru partenerii comerciali, că-i place banul public, că e cu un picior în pușcărie, că a îngropat pe Poli în mocirla Diviziei B, dar nu poate spune nimeni că nu este salvatorul numelui și palmaresului fotbalului studențesc timișorean.
De ce-ar arunca CJT un milion de euro pe apele Begai? De ce nu?
Pe vremea când încă se mai afla pe cai mari, președintele Traian Băsescu a lansat în dezbatere publică tema unei legi care să înființeze regiunile ca entități administrative în locul județelor. Fără doar și poate că descentralizare trebuie României, rămânând de văzut în ce formulă s-ar aplica ea după adoptarea vreunei legi în parlament.
Ce face campania electorala din om!
Tot efortul sacrificatului Boc de a ajunge în memoria populară un fel de Leszek Balcerowicz al reformei din România e pe cale să se ducă pe sfânta drâmbă din calcule ce țin prea puțin de sănătatea economiei naționale. Ce s-a schimbat atât de spectaculos în țara asta încât președintele Băsescu și premierul Ungureanu să ajungă la concluzia că statul își poate permite majorări salariale abrupte în aparatul bugetar?
Cum facem atunci, o lasam sa se prabuseasca?
În înțelepciunea sa, mânat de-o grijă legitimă pentru ocrotirea banului public, vecinul meu de rubrică a comparat clubul Politehnica Timișoara (înființat în 1921) cu o mașină. Foarte corectă concluzia lui Ino: “… numai un cretin cumpără o mașină neinteresându-se dacă poate fi înscrisă în circulație”. La urma urmelor, ce să faci cu ea, dacă nu poți s-o folosești pe autostrada Arad-Timișoara și te obligă legea s-o bagi în garaj sau s-o duci la Remat?
Cum canta lebada-n consiliul local
În fiecare săptămână avem o câte o întâlnire nemaipomenită, nemaivăzută și mai mult decât extraordinară de pe urma căreia crema politico-administrativă va decide soarta lui Poli. Știu, sună ca dracu, dar n-avem altă variantă decât să urmărim cu sufletul la gură măiestria politicului local în fața unui fenomen ca și mort sub pârghiile unui capitalism de Dâmbovița și ale unei zgârcenii get-beget bănățene.
Politicienii vor s-o aiba mare
Mai toate partidele trăiesc un puternic orgasm autoprovocat de declararea unui număr nemaipomenit de membri în filialele județene. Cu excepția coloșilor politici, invariabil, formațiunile mici și mijlocii trăiesc din acea clipă de extraz și au un șoc când adună la alegeri mult mai puține voturi decât membri declară de-a lungul anilor.
Eu cu cine nu votez?
Pe vremea lui Ceaușescu, la o carte bună, librăreasa îți băga pe gât și vreo plenară lărgită ori lucrarea vreunui lăutar pecerist, iar o portocală capitalistă se garnisea în comerțul socialist cu o cutie de crevete de origine sănătoasă, vietnameză. La liber nu prea găseai nimic apetisant. Carne mușchiuleț mâncai doar dacă știai cui să dai 80 de lei pe kilogramul scos fraudulos pe cracul pantalonului de la Comtim.
Meșterplanul matusalemicului Ciuhandu
Liberalii au criticat pe ici, pe colo masterplanul lansat zilele trecute de executivul municipal, lucrare în care primarul Ciuhandu și compania spun ce-ar trebui să se aleagă de Timișoara în următorii zece ani. Aș zice că punctele slabe din masterplan scoase pe taraba dezbaterii de Nicolae Robu și alți pricepuți liberali fac parte din critica constructivă a alternanței la putere.
Oare cine e cacealmistul?
N-am informații „pe surse” ori verificate din ‘jde mii de guri avizate ca să contrazic cu acte în regulă, însă mie știrea asta cu cei patru magnifici care au luat decizia de a cumpăra toate acțiunile de la Poli îmi pare o veste prea frumoasă ca să fie și credibilă.
„Nebunelul” si suicidul politic
Știți ce au în comun Mihail Pungă, Simion Surdan – Dumnezeu să-l ierte! -, Dorel Borza, Viorel Oancea, Horia Ciocârlie, Ion Răducanu, Gheorghe Ciobanu, Rodica Vlad, Viorel Coifan, Maria Grapini și mulți alții? Au fost temuți sparring partneri pentru Gheorghe Cuhandu în cele patru partide electorale la care a participat cu succes edilul țărănist înaintea celei de-a cincea.
N-avem un Cuza universitar
În urmă cu un an expira termenul de 60 de zile dat de lege rectorilor pentru a opta între înalta funcție universitară și alte demnități publice ori de conducere în partide politice. Bine, în ciuda zbaterilor ANI, legea s-a aplicat cu sictir dat de cei patru parlamentari în cauză la nivel național, motivându-se superficial cu principiul neretroactivității legilor.
Elefantul din mana si pasarea Phoenix de pe gard
În aceste zile cam nesigure pentru fotbalul timișorean, cu toții suntem mari poliști. Întrebați vreun politician ce nutrește pentru Poli și veți vedea că toți nutrim ceva frumos și viu pentru echipa-fanion a Banatului. Există însă două importante categorii de fani.
Politica a la grec: tardiva lectie pentru Base, Crin si Victoras
Românii care au crezut și mai cred în continuare în modelul grec de consum mult peste ce poate produce societatea, în politicienii eleni care cu îndârjire patriotică au dat cu flit creditorilor europeni, au ajuns să li se năruie acest reper de „curajoase” politici economice falimentare.
Gigolo si babatia
PNȚCD Timiș se comportă de ceva vreme ca și când ar fi o Scarlett Johansson curtată asiduu de PDL și USL, acești Brad Pitt și Johnny Depp ai politicii de pe Bega, nemaipoftind partidul cam de multișor prin fața oglinzii să vadă și dumnealui că, de fapt, a ajuns o Sophia Loren la menopauză.
De ce-ar fi nervoasa opozitia
Gata, campania electorală pentru alegerile generale din acest an şi-a adus în scenă ambii mari competitori. După ce liberalii şi socialiştii au dat startul propriei campanii şi, totodată, al anticampaniei odată cu înfiinţarea Uniunii şi a stângăciilor de care au dat dovadă în cursul anului trecut, PDL părea încremenit în proiect şi dispus să încaseze pumn după pumn până aproape de un scor de avarie în sondajele de opinie.
Barba ca Zapada
Boc și-a dat demisia, ninsoarea s-a oprit, rămânem cu strategiile Cotrocenilor, cu gerul și cu troienele încă vreo zece zile, până ce temperaturile se satură să stea sub zero grade. Ciuhandu însă nu și-a dat demisia, motiv pentru care, în dimineața de luni, orașul s-a blocat de-a binelea.
Asta are, asta n-are, asta-i cam castigatoare!
Deși ultimul sondaj îl contrazice pe segmentul PDL-ului, partid căzut oarecum pe fond emoțional în urma manifestațiilor din Piața Universității, sociologul Alin Teodorescu (IMAS) și-a arătat recent convingerea că, până la data alegerilor generale, vom avea trei structuri politice de valori egale statistic, între 22 și 27%, cu PSD și ACD, membre ale USL, printre ele.
Mandra monastire a presedintelui Ostaficiuc
În loc să i se mulțumească înflăcărat pentru preocuparea de-a face orașului o modernă bază sportivă, cu stadion și sală polivalentă, președintele CJT Constantin Ostaficiuc a ajuns subiect de mișto pe forumul suporterilor alb-violeți. Bășcălia nu vine din faptul că ideea pedelistului ar fi proastă sau inoportună. Din contră.
