N-am informații „pe surse” ori verificate din ‘jde mii de guri avizate ca să contrazic cu acte în regulă, însă mie știrea asta cu cei patru magnifici care au luat decizia de a cumpăra toate acțiunile de la Poli îmi pare o veste prea frumoasă ca să fie și credibilă.
„Nebunelul” si suicidul politic
Știți ce au în comun Mihail Pungă, Simion Surdan – Dumnezeu să-l ierte! -, Dorel Borza, Viorel Oancea, Horia Ciocârlie, Ion Răducanu, Gheorghe Ciobanu, Rodica Vlad, Viorel Coifan, Maria Grapini și mulți alții? Au fost temuți sparring partneri pentru Gheorghe Cuhandu în cele patru partide electorale la care a participat cu succes edilul țărănist înaintea celei de-a cincea.
N-avem un Cuza universitar
În urmă cu un an expira termenul de 60 de zile dat de lege rectorilor pentru a opta între înalta funcție universitară și alte demnități publice ori de conducere în partide politice. Bine, în ciuda zbaterilor ANI, legea s-a aplicat cu sictir dat de cei patru parlamentari în cauză la nivel național, motivându-se superficial cu principiul neretroactivității legilor.
Elefantul din mana si pasarea Phoenix de pe gard
În aceste zile cam nesigure pentru fotbalul timișorean, cu toții suntem mari poliști. Întrebați vreun politician ce nutrește pentru Poli și veți vedea că toți nutrim ceva frumos și viu pentru echipa-fanion a Banatului. Există însă două importante categorii de fani.
Politica a la grec: tardiva lectie pentru Base, Crin si Victoras
Românii care au crezut și mai cred în continuare în modelul grec de consum mult peste ce poate produce societatea, în politicienii eleni care cu îndârjire patriotică au dat cu flit creditorilor europeni, au ajuns să li se năruie acest reper de „curajoase” politici economice falimentare.
Gigolo si babatia
PNȚCD Timiș se comportă de ceva vreme ca și când ar fi o Scarlett Johansson curtată asiduu de PDL și USL, acești Brad Pitt și Johnny Depp ai politicii de pe Bega, nemaipoftind partidul cam de multișor prin fața oglinzii să vadă și dumnealui că, de fapt, a ajuns o Sophia Loren la menopauză.
De ce-ar fi nervoasa opozitia
Gata, campania electorală pentru alegerile generale din acest an şi-a adus în scenă ambii mari competitori. După ce liberalii şi socialiştii au dat startul propriei campanii şi, totodată, al anticampaniei odată cu înfiinţarea Uniunii şi a stângăciilor de care au dat dovadă în cursul anului trecut, PDL părea încremenit în proiect şi dispus să încaseze pumn după pumn până aproape de un scor de avarie în sondajele de opinie.
Barba ca Zapada
Boc și-a dat demisia, ninsoarea s-a oprit, rămânem cu strategiile Cotrocenilor, cu gerul și cu troienele încă vreo zece zile, până ce temperaturile se satură să stea sub zero grade. Ciuhandu însă nu și-a dat demisia, motiv pentru care, în dimineața de luni, orașul s-a blocat de-a binelea.
Asta are, asta n-are, asta-i cam castigatoare!
Deși ultimul sondaj îl contrazice pe segmentul PDL-ului, partid căzut oarecum pe fond emoțional în urma manifestațiilor din Piața Universității, sociologul Alin Teodorescu (IMAS) și-a arătat recent convingerea că, până la data alegerilor generale, vom avea trei structuri politice de valori egale statistic, între 22 și 27%, cu PSD și ACD, membre ale USL, printre ele.
Mandra monastire a presedintelui Ostaficiuc
În loc să i se mulțumească înflăcărat pentru preocuparea de-a face orașului o modernă bază sportivă, cu stadion și sală polivalentă, președintele CJT Constantin Ostaficiuc a ajuns subiect de mișto pe forumul suporterilor alb-violeți. Bășcălia nu vine din faptul că ideea pedelistului ar fi proastă sau inoportună. Din contră.
Cu un „sepukku” toti suntem datori
La finele anului trecut, un grup de oameni cu mult simț civic și cu o oarecare influență în administrația locală au discutat despre cum s-a trezit Timișoara cu o balegă de clădire de sticlă exact între Operă și Castelul Huniade și, mai ales, cum putem scăpa de „Acvariu”, căci așa i se zice rușinii ce-a răsărit cu ceva ani în urmă pe obrazul orașului și-al edililor săi.
Populismul, un drog
N-aș vrea să fac vreo comparație nefericită între Emil Boc și Nicolae Ceaușescu, cel care, în prag de plecare de la putere, a apucat să promită 100 lei foarte vechi pentru românul nemulțumit. Nici măcar nu l-aș compara pe premierul PDL cu Ion Iliescu, care, din foame de multă liniște, și-a obișnuit prost poporul cu cadouri în prag de alegeri.
Mai bine mergea la raliu
Poate că și prin alte perioade ale istoriei opoziția a dat fuga-fuguța la forurile internaționale să pârască cum puterea face lucruri odioase, motiv pentru care cineva independent și imparțial trebuie să o pedepsească. Nu știu cum a fost când omul din Neanderthal a fost persecutat de Homo Sapiens, nsă cu siguranță că în Epoca Cărbunelui, pe vremea când conducea Ion Iliescu în România, opoziția lui Coposu, Rațiu și Câmpeanu avea de ce să se plângă la Europa că regimul neocomunist nu-i dă aproape nicio șansă în competiția politică.
Partea goala a paharului
În niciun moment al protestelor de la Universitate nu am simțit potrivit să-mi stabilesc prioritățile civice și preferințele politice după ce se scandează în piață. Nu neg că multe mesaje afișate acolo sunt haioase, altele reprezintă adevăr gol-goluț, iar cele mai multe arată durerea celor ce protestează împotriva actualei puteri.
Abandonul intifadei
Foarte adevărat. La un moment dat, revoluția din 1989 semăna izbitor cu revoluția de acum, “doar” că n-am avut morți pe stradă, iar la TV nu se mai dă muzică patriotică. Toate asemănările au surprins până ce “tokesul” de astăzi, doctorul Arafat, a abandonat intifada pentru a se reîntoarce ca subsecretar de stat sub pulpana “odiosului” Traian Băsescu.
Reforma care doare in lipsa
Inerțial, ca tot românul trecut de o anumită vârstă, și eu am simțit un real disconfort când am auzit că sistemul de sănătate va trece pe asigurări private. Primele întrebări care-mi creau neliniști erau legate de procedură.
Poveste cu mine excesiv de naiv
Dacă m-ar întreba cineva când am dat frâu liber naivității latente din mine n-am să gândesc mult și-mi amintesc de zilele revoluției. Tânăr boboc la facultate fiind, între 17 și 22 decembrie 89, după ce-au apărut primele victime împușcate de militarii armatei române și de băieții de la Secu, la ce naiba puteam să mă gândesc în acele zile, dacă nu la răzbunare?
Politistul bun si primarul smecher
Cum știu ei, politicienii, să se facă plăcuți publicului alegător! Ai putea spune că sunt puțin cameleonici, dar nu sunt, da de unde! Ba chiar că adoptă metode de torționari, răsuflata tactică cu polițistul rău, urmat la interogatoriu de polițistul bun.
Cum a ajuns CEDO sa fie “manipulata” de Base? Normal, cu mana
A fost odată ca niciodată când Când Curtea Constituțională a decis că reducerea salarială la bugetari din 2010 este legală, părere exprimată după o solicitare a opoziției. Atunci, tot poporul analist atribuia această rezoluție unei măgării și unei dispuneri politice a judecătorilor Curții.
Ce-ar fi facut Adrian Nastase daca era in pielea domnisoarei Bejan?
N-am cum să fiu – vă dați seama! – dar dacă, la absurd, aș fi rubedenie cu Trifu Schrottu, ce concluzie aș putea să trag eu, ca aparținător îndurerat, după ce sistemul aproape c-a mușamalizat cazul duduii Carmen Bejan printr-o simplă partidă de sex în Penitenciarul Arad? Câte nu faci astăzi cu o partidă de sex? Vorba aia: pe sex a venit, pe sex s-a dus aproape tot cazul crimei mediciniștilor.
