USL poate să-și pună prefect în județele patriei pe cine vrea bicepsul liberal ori tricepsul socialist. Poate pune un ficus sau chiar un cactus, în lipsă de altceva. La urma urmelor, e și firesc să fie așa. Cum să pleci tu la guvernare cu prefectul pus de dușman? Cum să te lupți tu, formațiune la putere, cu vreun primar de la opoziție dacă nu ai pârghia prefecturală la mână? Sau cine să-ți care ție geanta de președinte de consiliu județean, dacă nu prefectul tău preferat? Astea sunt realități ale anilor de după ce funcția de prefect a căpătat o nuanță funcționărească, departe de postul râvnit de baronii de neam prost imediat în perioada post-revoluționară.
Legiuitorul ar trebui să nu se mai prostească ca și ăia micii ce-și pun mustăți ca s-arate ca tata, jucându-se ipocrit de-a înaltul funcționar public într-o țară în care așa ceva nu merge. Ai plecat de la guvernare? Foarte bine. Iei după tine 300 de oameni, poate 500, nu știu, să stabilească legea, și pleci patru ani la culcare. De la premier, ministru, secretar de stat și cabinete de imagine și până la prefecți, subprefecții și șefi de instituții deconcentrate la nivelul județelor, toată lumea ia o pauză. Cine l-a adus pe ăla în funcție? Dacă l-a lăsat mă-sa acolo, atunci da, dar dacă a venit remorcă la vreo nouă guvernare, păi atunci, tăticule, fă-ți bagajele, pleacă naibii în privat și asumă-ți riscul ăluia ce se bagă în politică! Și nu-i lăsa pe cei din noua garnitură venită la putere să-ți caute „pete” cu DNA-ul, doar pentru a te face să lași funcția liberă pentru flămândul altui partid.
Cum a și făcut un prefect excesiv de independent și abuziv de liberal cu pesediștii Ciceronis Cumpănășoiu ori Laie Oprea, ca să dau numai câteva exemple, după alegerile din 2004. După care s-a oprit, el, prefectul anticorupție, fără să dea mangafalele pe mâna justiției, așa cum spera fraiera de populație.
Dar ce facem când activistul ori lipitorul de afișe cu veleități de mare șef se simte apărat de lege și cu orgoliul politic grozav de rănit? El va da în judecată statul, iar contribuabilul îi va plăti salariul și celui care abia a venit la putere, dar și leafa celui care trebuia debarcat. Iar când nu se ajunge la așa ceva, statul pune la dispoziție funcții fantomă de inspector guvernamental din care pleci atunci când s-o sătura și veteranul Marcel Miclău să facă pe expertul pe zeci de milioane de la buget.
Ca orice putere, și USL își poate pune prefect pe cine dorește după ce-l trimite la plimbare pe Mircea Băcală (PDL). Liliana Oneț (PNL) este superioară. Oferă consiliere superioară la Casa de Sănătate. Eugen Dogaru (PSD) este un om înalt. De asemenea, este și înalt funcționar public, cu școala făcută după ce a fost numit subprefect într-un mandat trecut.
Un amic înțelept îmi spunea că semnalul că noua putere vrea să pună frână la furat este că a algoritmizat puterile în județ, ca pe vremea Guvernului Tăriceanu. Acolo unde este președinte de consiliu județean PSD, musai prefectul trebuie să fie liberal. Dacă la locale votul merge într-acolo, iar la centru socialismul trage sforile pentru Dogaru, Timișul va avea președinte CJT pesedist și prefect de aceeași culoare, situație în care lumea își poate sufleca mânecile și să treacă numaidecât la furat. Dacă nu cumva „aripile” din PSD se vor pândi reciproc cu o eficiență superioară supravegherii liberale a d-nei Oneț.
Însă dincolo de cine va ajunge prefect rămâne lipsa totală de parolism ce caracterizează fie și parțial colaborarea din USL Timiș. Dacă mai mulți domni și doamne își strâng mâinile pentru o treabă, chiar nu se poate să tot sapi cu Ponta pe la spate pentru fel și fel de măgării, cum ar fi încercarea de a atribui candidatura USL lui Gheorghe Ciuhandu, când tu-l aveai pe Robu, sau deturnarea locului de prefect spre efervescentul și vicleanul tineret pesedist timișorean. Semn că treaba în coaliție ar merge bine, dacă n-ar funcționa ca porcu’.
Comentarii prin facebook