Mai naiv ca alții în relația cu Marian Iancu, imediat după ce-am auzit că viitorul lui Poli trece prin urna de vot am aplecat urechile la sfatul patronului Politehnicii Timișoara. Așa am aflat că este imperios necesar să-l votez pe liberalul Nicolae Robu ca pe viitor să mai am pentru ce să merg pe stadionul „Dan Păltinișanu”. Nici că m-a mai interesat ce altceva promite candidatul USL, să-i dea Dumnezeu sănătate! Aproape că nu m-au mai impresionat promisiunile cu lărgirea pasajelor Jiul și Popa Șapcă, demolarea porcăriei de „acvariu” din centru, că mie mi-era deja suficientă salvarea lui Poli de la dispariție.
În tot acest timp îmi și imaginam cum afaceristul BkP n-apucă să doarmă până ce nu consultă seară de seară, nerăbdător, ultimele sondaje de opinie ce-i promiteau atât de multe în direcția politică în care s-a angajat. Pentru ca apoi, liniștit de iminenta victorie a lui Nicolae Robu, să facă și să desfacă proiecte pentru revenirea echipei în prim-planul fotbalului românesc. Transferuri de senzație în compartimentul ofensiv, „bombe” în cel median, antrenori celebri și pricepuți cu precontracte semnate stând cu urechile pâlnie la rezultatele exit-poll-urilor de după deschiderea urnelor.
În naivitatea mea asta am crezut. Că Marian Iancu ne învață cu cine să votăm, că de restul se ocupă el. Numai că până și în politică Iancu a început-o prost, cu o minciună. Și la absurd vorbind, imaginându-ne că viitorul primar Nicolae Robu va vrea să salveze pe Poli într-un parteneriat cu Marian Iancu, stau și mă întreb ce vor mai găsi autoritățile locale în clubul Poli, înafară de datorii. Cu ce obraz va mai deschide Marian Iancu gura cu care ne-a sfătuit cu cine să votăm, dacă în câteva zile toată echipa se va destrăma. Scutaru și Axente sunt ca și dați la Dinamo, cu toată supărarea prefăcută a bekapistului că cei doi ar fi semnat peste capul său. Goga cine știe peste ce echipă de „granzi” va da, Florin Ilie n-ar refuza Vasluiul, iar Mera, Poparadu sau Popovici sunt promiși deja Concordiei, ca și cum Marian Iancu n-ar fi știut că Nicolae Robu candidează la Timișoara, nu la Chiajna.
Dacă nici n-am apucat să-l votăm pe Nicolae Robu, că Marian Iancu pune lacăt pe club ca și cum ar lichida un aprozar falimentar, cu groază mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă l-aș fi supărat pe giuleștean și aș vota Nodiți, Grigore Trif sau Adrian Orza. Nici nu vreau să mă gândesc, dar prin cap îmi trec deja imagini cutremurătoare. Cum ar eviscera Marian Iancu maseurii și antrenorii neplătiți cu lunile de la echipele de juniori, cum ar da foc el la generațiile de copii campioni fără puțină milă… Cu bidonul de benzină în mâna stângă și chibritul în dreapta sau invers?
P.S. Cu câteva zile în urmă, cineva mi-a lipit pe ușa casei un autocolant bulină pe care stă scris „Votez Nicolae Robu primar!”. Se și dezlipește al naibii de greu. Nu știu dacă Marian Iancu mi l-a pus acolo, să nu uit ce să fac duminică, dar cu simpatie i-aș atrage atenția candidatului liberal și echipei sale de campanie că unii pentru mult mai puțin s-au răzgândit în fața urnei de vot.
Comentarii prin facebook