De câteva zile nu mai pot pune geană pe geană de grija doamnei Lavinia Șandru. De abia m-am obișnuit să o văd în emisiunile TV cum combate opoziția uselistă și așa-zis populistă, cum știa dânsa mai bine să explice lucrurile bine făcute de guvernele Boc și Ungureanu, că a venit nenorocita asta de moțiune să dea totul peste cap.
Asta după ce anii trecuți de abia mă obișnuisem cu duduia Lavinia combătând cu talent guvernul Boc pe vremea când îi rânjea PIN-ul până la urechi în negocieri cu PSD-ul la europarlamentare, trezind la acea vreme până și indignarea patriarhului partidului, „nea Nelu” Iliescu. E, n-o să vă vină să credeți că toate aceste obișnuințe cu greu așezate au venit după ce chiar m-am obișnuit cu dumneaei în postura de activist PD, obicei politic originar, încă de pe vremea când șeful ei Cozmin Gușă, ex-președintele PIN, servea, ca și acum, Cotroceniul lui Băse.
Ce vină are femeia asta plăpândă să i se facă una ca asta? Ce-o să facă Lavinia Șandru de mâine-poimâine, când va avea un nou executiv în fruntea țării, guvern susținut din parlament și de formațiunea sa politică, UNPR? Nu e de glumă, în astfel de situații te poate cuprinde un atac de panică.
Ce-și poate spune doamna Lavinia dimineață când se uită în oglindă? Mai este MRU un politician bun sau brusc nu mai este? Cum o să mai apară acum ea la televizor braț la braț cu Liliana Mincă, să explice din nou și foarte vocal cât de periculoasă a fost perioada Boc pentru România și cât de sănătoasă va fi creșterea economică în viitoarea guvernare Ponta, fără să o mai trimită lumea pe centură?
Apropo, situația e dramatică și când spun asta mă gândesc la o altă doamnă a politicii românești. Doamna Maria Barna, de la UNPR Timiș. Cred cu tărie că și dumneaei căuta energic o cale de plecare din barca fostei puteri spre PSD-ul lui Ilie Sârbu, personaj politic pe care îl consideră ca un tată în spectaculoasa sa carieră.
Acum, că UNPR susține noul guvern, ce să mai ofere doamna Barna la negocieri? Totul s-a dus pe sfânta doctrină din cauza unei nefericite de moțiuni. Măcar domnul deputat UNPR Claudiu Țaga nu mai are pretenții la încă un mandat. Aerul tare din politică l-a bazat financiar, astfel că dumnealui aproape că îi e totuna dacă susține PNL-ul, de unde a plecat, sau PDL-ul, lângă care a mâncat o pâine albă.
Nu mă îndoiesc că aceste doamne și acești domni de onoare mai au un cuvânt de spus în politica românească. Vreo șase luni, nu mai mult. Dar în aceste șase luni UNPR are o mare șansă: să rămână ce-a fost și mai mult decât atât.
„Astăzi UNPR reprezintă garantul stabilităţii României. Responsabilitate versus demagogie şi populism. Noi suntem un partid serios, disciplinat, profesionist, un partid pentru care onoarea şi patria sunt pe primul loc. Acesta este sistemul de valori care ne-a adus pe toţi aici”, cum bine sublinia preşedintele Uniunii Naţionale pentru Progresul României, Gabriel Oprea, sâmbătă, 12 noiembrie 2011, la Craiova, la Reuniunea regională a Organizațiilor UNPR din Regiunea de dezvoltare IV Sud-Vest Oltenia. Discurs identic cu cel rostit azi. Vorba aia: funduri să fie de lins, că limbi sunt destule.
Comentarii prin facebook