Desigur, aș vota la alegerile din toamnă partidul care-mi lasă impresia că știe și vrea să facă reforma în administrația de stat, în sistemul de pensii, în sănătate. Aș vota și pentru acela care-mi promite revenirea la monarhie. N-ar fi de lepădat nici o ofertă serioasă în direcția unor reforme fiscale care să învioreze mediul economic.
Da, cu siguranță aș fi fascinat de niște promisiuni care să se transforme în măsuri legislative care să nu mai permită ca un colonel de securitate să aibă de zece ori pensia victimei sale. Sunt multe „bunătăți” la care aș pune din nou botul, chiar dacă m-am fript de atâtea ori până acum. Cum să nu votez partidul care-mi arată că vrea să modifice Constituția, nu pentru unicameralul lui Băsescu, ci pentru interzicerea migrației tuturor scursorilor parlamentare de la un partid la altul?
Sau, mai bine, aș vota cu cinci mâini acel lider de lider de partid care, până în toamnă, îmi dovedește tărie de caracter și va trage o mare țeapă unor indivizi precum Gheorghe Ciobanu, Cristinel Dugulescu sau acea Maria Barna de după prima defectare. Și eventual după încă una, dacă social-democrația pesedistă ar și avea ce să facă cu dânsa.
Cu înverșunare aș vota partidul care-i lasă cu buza umflată pe ăia din Caraș-Severin care-au plecat cu Frunzăverde ori alte specimene ce vor mai fi prezentate cu satisfacție tâmpă și imorală implinire politică în extraordinare conferințe de presă ținute de Victor Ponta și Crin Antonescu. Aș vota cu smerenie partidul care îi va trăda pe trădători, care-i promite lui Ghiță Ciobanu colegiul Deta, iar la momentul oportun îi va trage covorul de sub picioare cu tot cu „investiția” ce se presupune c-a fost făcută de fostul vameș la intrarea în PSD. Să se simtă omul și cu doctrina violată, și cu banul luat.
În locul liberalilor, nu l-aș fi dat afară din partid pe Cristinel Dugulescu pentru dublă defectare cu ocazia moțiunii. Aș profita de dumnealui și de nișa sa electorală a neoprotestanților cu ocazia alegerilor locale, după care l-aș trimite acolo unde aș fi trimis-o și pe doamna Maria Barna când a plecat din PSD acum câțiva ani. Și unde tare ar mai pleca dacă ar găsi pe cineva fraier s-o mai ia în partid, să stea dumneaei cuminte lângă Ilie Sârbu, mentorul său politic, fără de care n-ar fi ajuns niciodată în politică așa de sus, să afle ce părere are colegul deputat Vasile Bleotu despre mișcările sale în politică.
Liberalul Relu Fenechiu spunea, cu ceva vreme în urmă, că de ani la rând i-a propus senatorului Mihaela Popa (ex-PDL) să-l onoreze cu o intrare în partid, însă „am fost refuzați cu demnitate”. Probabil, tot cu demnitate a fost emanat și acceptul dnei Popa de a intra în PNL. Însă spre deosebire de traseiștii consacrați, senatorul de Iași a anunțat că nu va candida la viitoarele alegeri, ceea ce face ca gestul dumneaei să nu pară atât de mizerabil precum al „vagabonzilor” din Timiș.
Chiar așa, nu s-ar putea, domnilor Ciobanu și Dugulescu Jr., să deveniți puțin mai demni și să-i anunțați pe alegători că nu ați plecat dintr-un partid în altul pentru a vă asigura un scaun de parlamentar ori alte avantaje, ci doar pentru a pune umărul la construcția dreptei și stângii laolaltă pe înalte culmi de progres și civilizație? Și ca să vă creadă lumea, să nici nu mai candidați, ce mama dracului! Că nu muriți dacă stați o tură! Hai, două.
Comentarii prin facebook