Nici n-a apucat Victor Ponta să promită că viitoarea putere PSD nu va face aceleaşi greşeli pe care le-a făcut PDL imediat după ce a promis că nu va mai face greşelile guvernului Năstase, care şi el a promis multe, că nu va păcătui ca nepoţii lui Ion Diaconescu…
„Timisoara are toate sansele sa devina primul oras cu intuneric public si cu dric negru tras de cai”
Florin Călinescu este strâns legat de Timişoara şi nu a ezitat niciodată să se declare mândru de originile sale, într-un Bucureşti în care, adesea, ca timişorean, nu erai privit cu ochi buni. A copilărit şi şi-a petrecut adolescenţa în oraşul de pe Bega, despre care spune mereu că l-a marcat în evoluţia sa. Cum vede Florin Călinescu Timişoara de azi, în rândurile de mai jos.
Nicolae Robu s-a gandit, o clipa, sa-si bage mortu-n casa
Doamne, ce am mai putut să plâng degeaba pe umerii PNL Timiş când, de la centru, li s-a impus o alianţă cu o adunătură de nume conspirative, dar „umaniste”! Câtă lacrimă sinceră a mai vărsat activul de partid liberal în Timiş văzând cum le fug de sub picioare spre aprigii „conservatori” o parte din funcţiile pentru care se antrenau de atâta amar de vreme!
Urmeaza cerneala in chelie?
Pe 1 decembrie 1999, împreună cu colegul de rubrică Eugen Sasu, am fost la Alba Iulia la manifestările dedicate Marii Uniri. Alături de alte câteva mii bune de oameni. Ziua avea să rămână cumva celebră din cauza huiduielilor pe care le-a primit în freză preşedintele de la acea vreme, Emil Constantinescu.
La brat cu „monstruoasa”, tandreturi cu „parsiva”
Habar n-am dacă ţărănistul Gheorghe Ciuhandu va face vreo alianţă cu democrat-liberalii lui Constantin Ostaficiuc sau dacă măcar cochetează cu această idee. Dacă e „bun” politician, în sensul ăla de-i dai broasca s-o mănânce pe burta goală, cum a mai făcut-o cu plăcere din 2000 încoace, probabil că nu-i pare atât de deplasat să împartă ipoteticele victorii în plan local cu partidul aflat încă la putere.
Cum au inteles judecatorii timisoreni mesajul lui Predoiu de rezistenta la gruparile infractionale: au eliberat clanul Torj
La mijlocul săptămânii, mai exact miercuri, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a făcut o vizită fulger în Timişoara. A stat de vorbă ba cu magistraţii, ba cu ziariştii şi… a plecat. Printre altele, Predoiu le-a cerut magistraţilor să se ţină tare în faţa grupărilor infracţionale. Adică să reziste cu demnitate în faţa presiunilor pe care grupările infracţionale le fac în actul de justiţie.
Asta ne mai trebuia! Cetatenii UE se vor putea trata in spitalele din Romania
Am aflat cu mare satisfacţie şi adâncă mândrie comunitar-europeană că, în urma unei decizii a parlamentarilor europeni, românii vor putea să-şi aleagă ţara în care vor să se trateze de afecţiunile medicale de care suferă. Este corect că suntem şi noi consideraţi cetăţeni europeni de primă categorie, nu ca la Schengen, de mâna a doua.
Din simt civic, sa sabotam industria cartofului!
Mare adevăr grăieşte Constantin Tampiza, când ne trimite să sabotăm comerţul cu cartofi. Pentru cine nu ştie, Tampiza ăsta e reprezentantul pentru România a patronatului rus de la LukOil şi a ajuns el să ne ia la întrebări cu privire la cum cumpărăm noi cartofii, după ce a observat omul că, în ultima vreme, preţul la această legumă preferată de românul sărac a crescut nesimţit de mult.
„Democratul” dom’ Ciuhandu
Despre Gheorghe Ciuhandu multă lume spune că ar fi un bun şi decent om politic, un democrat într-ale politichiei, pe de o parte, însă un slab administrator, pe de altă parte. În ultima ieşire publică în calitate de om politic, dl Ciuhandu vrea să-i contrazică neapărat pe toţi cei care afirmau că ar fi un politician onest.
Uniunea Nationala a Profitorilor din Romania (UNPR)
A scrie despre partidul numit UNPR este ca şi cum ai scrie despre influenţa mătăsii broaştei asupra dezvoltării piscinelor din România. Adică un non-sens, un lucru minor. La prima vedere. Şi totuşi… Când acest partid a ajuns să aibă în Timiş doi deputaţi dintr-un total de zece, parcă lucrurile se schimbă puţin.
Acum sa vedeti reforma: Tradatorii au descalecat in Timis
Rău e să ajungi la mâna trădătorilor. Mai rău e dacă trădătorii sunt şi şantajişti, te ameninţă că dacă nu faci cum vor ei, te dau pe mâna racheţilor, să-ţi rupă ei mâinile şi picioarele dacă nu-ţi bagi minţile în cap. Credeţi că e mare diferenţă între a cădea pe mâna ăstora sau pe mâinile hulpave ale UNPR?
Cu ce raman edilii in anale?
Bine că va fi gata deponeul de la Ghizela, că tare mi-era dor de o tăiere de panglici. Demnitarul local sau central adoră tăiatul de panglici şi e mare păcat că în ultima vreme nu prea a avut cu ce să-şi facă bucuria. Au mai fost ceva inaugurări, e drept, dar numai în cazul unor reabilitări.
Taga
Îl cheamă Ţaga. Claudiu Ţaga. E deputat pe Colegiul 8 Jimbolia. A intrat în parlament prin semiefracţie, obţinând ceva mai mult de 1.000 de voturi, voturi cu care s-a clasat abia pe locul IV între candidaţii din acel colegiu. Cu atâtea sufragii, eventual ajungi primar la Saravale sau Checea.
Deputatul Gheorghe Ciobanu si-a cumparat o carte
Prezent zilele trecute la lansarea cărţii „Arta strategiei publice”, tradusă din Geoff Mulgan, consultantul foştilor premieri britanici Tony Blair şi Gordon Brown, prefectul Mircea Băcală a vrut să ştie cum e mai bine pentru actul guvernării, ca premierul să fie un politician consiliat de un consultant în politici publice sau ca premierul să fie chiar el valorosul tehnocrat consultant, susţinut de politicienii partidului aflat la putere.
O armata atat de mare, rapusa de un om atat de mic (162 cm)
Pensionarii din armată sunt ultima victimă a aprigului Guvern Emil Boc. Tare s-au mai ramolit militarii ăştia de când au trecut în rezervă, dacă ajunge un om de talia domnului Boc (1,62 m) să-i învingă pe aproape toţi dintr-o lovitură. Mai la serios vorbind, guvernul a greşit grav faţă de pensionarii din armată, pentru că i-a minţit.
Joi 13, zi cu ghinion pentru vamesi si gardisti. Poate si pentru Jean si Nicuşor
Ziua de 13 ianuarie a fost o zi mai curioasă, iar pentru ziarişti chiar palpitantă. Pentru unii însă a fost mai ghinionistă, dar asta e: nimic nu-i perfect. Totul a început cu austro-românul care a încercat să-şi dea foc chiar într-o sală de tribunal. El şi-a motivat gestul prin piedicile pe care i le pune „mafia imobiliară din Primăria Timişoara”.
Ce i-a trebuit duduii U.E. bube-n cap şi păr pe limbă?!
Guvernul a stabilit recent care produse şi servicii sunt indispensabile sau necesare unei vieţi decente în România, criterii care să stea şi la baza acordării sau neacordării ajutorului social. Altfel spus, dacă un cetăţean al republicii nu are şcoală, nu-l duce capul, nu găseşte sau pur şi simplu îi este lene să presteze ceva de lucru, lui trebuie să-i asigure statul câteva milioane de lei.
Parcul Copiilor, intre executivul primariei si duetul imobiliar Stoia-Toanca
Din când în când, Parcul Copiilor intră în discursul câte unui lider din administraţia locală, care, în lipsă de alt subiect, îşi umflă muşchii pe seama copiilor. Este oricum o temă bună şi din punct de vedere al imaginii, care poate fi exploatată electoral oricând. Subiectul chiar este unul cât se poate de serios, numai că e tratat, ca multe altele, cu superficialitate.
Liberali, fiti umanisti! Salvati PNTCD-ul de la parastas!
Dacă tot s-a logodit cu partidul televiziune al prea bunului „Felix”, PNL ar face bine să nu stea cu nasul pe sus şi să dea o mână de ajutor singurului partid rămas cu un picior în viaţă cu care a împărţit istoria ante şi interbelică, PNŢCD, căci PSD nu cred că are tupeul să se considere „istoric” prin eticheta confiscată de la social-democraţii lui Sergiu Cunescu.
Porumbacu, servitoarea si odrasla agramata
Traian Băsescu aduce, pe zi ce trece, tot mai mult cu distinsul Giovani Becali, cunoscut ca un mare geambaş de fotbalişti. Acelaşi stil rafinat de-a pune problema, acelaşi discurs academic, aceeaşi delicateţe şi sensibilitate în gesturi. Ce mai, o plăcere să-i asculţi, darmite să-i vezi! De altfel, ambii au ţinut săptămâna trecută prima pagină a ziarelor, umplând şi ecranele televizoarelor. Unul, pe motiv de Mutu, altul, pe motiv de supărare pe toată lumea.
