Tara de rahat, nici cu elicopteru’ la lucru nu mai poti sa mergi!

Dosarul vameşilor de la Moraviţa şi înregistrările SRI ataşate acestuia scot la lumină tot mai multe lucruri cel puţin interesante. Chestiunea cu vameşul care făcea naveta la Bucureşti cu avionul e deja veche. Omul îşi permitea. La salariul lui de 10-15 milioane de lei vechi, ce mare lucru! Un poliţist de frontieră avea angajat şofer la propria maşină. Tare băiatul! Probabil era un om cu mare respect pentru lege. Ori, după un „uischian” la botul calului, în ghereta lui de poliţai frontierist, nu se făcea să meargă cu alcoolemie la volan. Dar cel mai tare din parcarea vămii Moraviţa era, de departe, şeful de tură Milan Gubic. Cel care s-a predat miercuri Poliţiei, după ce s-a vorbit despre el că ar fi dispărut deja ba în Brazilia, la soare, ba în Antarctica, la vânătoare de balene. Acesta făcea naveta din localitatea natală Nădlac din Arad la Moraviţa. Drum lung, obositor. Aşa că s-a gândit să închirieze un elicopter. Pe banii lui, omul face ce vrea, nu? CJ Timiş nu şi-a tras elicopter? El de ce n-ar fi putut? „Mă, bat palma cu cineva, este o firmă de elicoptere în Ungaria. Am vorbit totul, dar nu are de unde să mă ia. Ţară de căcat! Păi, de unda p… mea să mă ia? Unde p… mea vine elicopteru’ pe şosea? Că la vamă vin pe câmp, dar până la aerodrom să merg cu maşina e ca p…”, îi spunea Gubic unui prieten într-o discuţie înregistrată de SRI. Chiar aşa, ce ţară de rahat! Hai, dacă ar fi vrut o pistă de avion sau un lac pentru hidroavion, dar nici măcar un loc amenjat pentru a putea ateriza domn vameş cu elicopterul nu se putea face?! Trecem cu vederea faptul că individul a candidat în 2008 la Primăria Nădlac pentru atât de neprihănitul PSD. Ţară de rahat, unde săracii vameşi, dar şi salariaţi la stat, muncesc din greu ani în şir, iar apoi trebuie să-şi pună viluţa, apartamentele şi maşinile pe numele bunicii, mătuşii (Tamara?) sau socrilor. Mai sunt unii care şi le trec pe propriile nume, dar apoi apar ca fraierii la televizor. Şi mai ales ţară de rahat, pentru că astfel de indivizi sunt luaţi de guler de procurori doar în urma unor comenzi politice. Şi acelea generate de conflictele interne ale unui partid, vremelnic aflat la putere.