Taranistii, trecuti strada de o pereche de batrani din Savarsin

Ţărăniştii din Timiş vor monarhie, au anunţat zilele trecute ziarele locale. Şi eu vreau monarhie. Şi cred că şi Ino ar vrea, şi Bradu, şi Doina Cornea, plus că mai ştiu eu câţiva cu care beau bere în complex care ar vrea monarhie. Cum facem, domnule Ciuhandu şi domnule Orza? Noi venim vreo 15 monarhişti puternici, dumneavoastră, ţărăniştii din Timiş, adunaţi vreo 38 şi spuneţi cum facem, să pornim odată treaba asta, căci timpul se scurge în defavoarea ideii! Cel mai bine ar fi să începem cu prima etapă, cu strângerea semnăturilor pentru referendum. Cred că vreo 100.000 e destul. Din start avem adeziunile amicilor mei şi ale ţărăniştilor din Timiş, vreo 35 în total. Ar mai fi ţărăniştii din Ilfov. Şi ăia să fie vreo şase, apoi filialele din Moldova tot adună vreo 47. Nu mai calculăm atât, partidul a fost cândva la 1% din 40% care se vor prezenta la vot. Asta ar fi cam 80.000 de simpatizanţi ţărănişti. Eeee, dar nu merge, că ăştia 80.000 sunt şi la aripa Pavelescu, care poate e republican. Dar aripa Moiescu? Poate domnul Eugen Moiescu ţine cu bastardul şi atunci ne bagă beţe în roate. Mai bine o amânăm până după congresul de reunificare şi o facem după aia cum scrie la carte. După ce depunem semnăturile, treaba e ca şi rezolvată. Parlamentul va da un vot pozitiv în maximum două luni cu voturile Uniunii Social-Liberale prietene Casei Regale, iar referendumul va fi o floare la ureche. Ce naiba, măcar 4-5 milioane de oameni tot vin la vot să schimbe forma de guvernământ! Domnule Ciuhandu, chiar îmi pare rău că un asemenea subiect trebuie luat în tărbacă după ce partidul dumneavoastră şi CDR şi-au bătut joc de restaurare exact când avea o fărâmă de şansă să devină realizabilă. Nu zic că în 1997 electoratul dreptei era atât de unit în această cauză încât să biruie alegătorul rural-iliescian şi pe cel proletar antimonarhist, dar măcar atunci ideea nu părea caraghioasă. A murit seniorul Corneliu Coposu şi conducerea Convenţiei a intrat pe mâna unui viitor preşedinte de ţară care n-ar fi renunţat nici în ruptul capului la Cotroceni pentru o constituţie cu monarhie în fruntea naţiei. Atunci aţi ratat şansa de a-l readuce pe Regele Mihai în drepturi. Dar aţi ratat-o ca multe alte obiective importante, ba din blazare în lupta cu Securitatea, care, nu-i aşa?!, l-a învins pe preşedintele Emil, ba din neputinţa în faţa micii corupţii anecdotice promovate de nepoţii Diaconescu. Efectul? O ţară în care partidele politice îşi pun ca breloc însemne regale, că dă bine, cu PDL-ul năşind pe „Prinses Lia” şi pe „Prins Pol de România”, candidatul prezidenţial preferat de „aligatori” în 2000, lăsându-le pe majestăţile sale Mihai şi Ana nici măcar în preajma viţei liberale, ci tocmai în anturajul ipocrit al pesediştilor Năstase, Iliescu sau Ponta. Iar dacă n-aţi făcut-o la vremea prielnică, mai bine încercaţi acum să reveniţi în parlament pe propriile picioare, fără să fiţi trecuţi strada de o familie nobilă de bătrâni din Săvârşin.